BOLȘEVISM s. n. Curent de gândire politică apărut în Rusia la începutul sec. XX în cadrul fracțiunii de stânga a Partidului Social Democrat al Muncitorilor. – Din rus. bol’ševizm, fr. bolchevisme.

bolșevism sn [At: DA ms / E: rs больщевизм^[1], fr bolchevisme] Curent de gândire politică comunistă apărut în Rusia la începutul sec. XX.

bolșevism s.n. 1 Doctrină politică comunistă, apărută în Rusia la începutul sec. 20, care susținea dictatura proletariatului. 2 Regim dictatorial instaurat în Rusia după lovitura de stat din octombrie 1917. ♦ Ext. Perioada cît a durat acest regim. 3 Ansamblu de concepte ideologice radicale și de practici revoluționare, apărut în opoziție cu menșevismul. • / <rus. болъшевизм, fr. bolchevisme.

BOLȘEVISM s. n. Curent de gândire politică comunistă, apărut în Rusia la începutul sec. XX. – Din rus. bol’ševizm, fr. bolchevisme.

BOLȘEVISM s. n. Învățătura leninistă despre teoria și tactica mișcării revoluționare a proletariatului și despre transformarea revoluționară a orînduirii capitaliste în orînduire comunistă; leninism. V. comunism. Bolșevismul și leninismul sînt unul și același lucru. Sînt două denumiri ale unuia și aceluiași lucru. STALIN, O. VI 384. Experiența bolșevismului ne învață că principala condiție a construcției socialiste victorioase este consolidarea dictaturii proletariatului. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 456.

BOLȘEVISM s. n. Învățătură leninistă despre teoria și tactica mișcării revoluționare a proletariatului și despre transformarea revoluționară a orînduirii capitaliste în orînduire comunistă; leninism. – Rus bol’ševizm.

BOLȘEVISM s.n. Curent de gîndire politică comunistă, apărut în Rusia la începutul secolului XX; leninism. [< rus. bolșevizm, cf. fr. bolchevisme].

BOLȘEVISM s. n. ansamblu de poziții ideologice radicale și de practici revoluționare, apărut în mișcarea social-democrată din Rusia. (< rus. bolșevizm, fr. bolchevisme)

BOLȘEVISM n. Doctrină leninistă despre revoluția proletară. 2) Regim dictatorial instaurat în Rusia după lovitura de stat din 1917. /<rus. bol’ševizm

bolșevism n. regim dictatorial, instalat la Petrograd în urma revoluției din Noemvrie 1917. Bazat pe demagogie și teroare, bolșevismul a stins până în izvoarele lor comerțul și industria, ruinând țara și expunând-o foametii. Burgezimea și clasele culte sunt deopotrivă urgisite, țăranii, lucrătorii și soldații fiind singurii cari beneficiază de noua stare de lucruri. Nici vorbă nu poate fi de o desvoltare culturală subt un regim unde pâinea zilnică a devenit suprema preocupare a vieții. Acest guvern de un caracter aziatic continuă a bântui Rusia și toate opintirile spre a-l suprima au rămas până acum zadarnice. [Lit. maximalism, din rus. bolșii, maximum, acest regim pretinzând a realiza maximul avantajelor sociale în favoarea poporului]. V. soviet.

*bolșevízm n. (d. bolșevic). Teoria bolșevicilor. Fig. Anarhie, vandalizm, devastare. V. maximalizm, poporanizm, pogrom.

bolșevism (rar) s. n.

bolșevism (rar) s. n.

bolșevism s. n.

BOLȘEVISM (< rus.) Curent de gîndire politică care a luat naștere în 1903, în urma acțiunii desfășurate de V.I. Lenin în cadrul facțiunii de stînga a Partidului Social-Democrat al Muncitorilor din Rusia (desprinsă în 1912). Denumirea a apărut în opoziție cu menșevismul, ilustrînd faptul că reprezentanții lor erau majoritari.

BOLȘEVISM s. v. comunism.