BOLȘEVIC, -Ă, bolșevici, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al bolșevismului. 2. Adj. Care aparține bolșevismului sau bolșevicilor (1), care se referă la bolșevism sau la bolșevici; propriu, caracteristic bolșevicilor sau bolșevismului. – Din rus. bol’ševik, fr. bolchevik.

bolșevic, ~ă [At: DA ms / V: (reg) borșăvic, borșovic / Pl: ~ici, ~ice / E: rs больщевик^[1], fr bolchevik] 1 smf Adept al bolșevismului. 2 smf (Prt) Comunist. 4 a Care aparține bolșevismului sau bolșevicilor (1). 5-6 a Referitor la bolșevism sau la bolșevici. 7-8 a Propriu bolșevismului sau bolșevicilor.

bolșevic, -ă s.m., s.f., adj. 1 s.m., s.f. Adept al bolșevismului. 2 s.m., s.f. Comunist. 3 adj. Care aparține bolșevismului sau adepților lui, care se referă la bolșevism sau la bolșevici; care este propriu, caracteristic bolșevismului sau bolșevicilor. • pl. -ci, -ce. /<rus. болъшевик, fr. bolchevik.

BOLȘEVIC, -Ă, bolșevici, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al bolșevismului. 2. Adj. Care aparține bolșevismului sau bolșevicilor (1), privitor la bolșevism sau la bolșevici; propriu, caracteristic bolșevicilor sau bolșevismului. – Din rus. bol’ševizm, fr. bolchevik.

BOLȘEVIC¹, -Ă, bolșevici, -e, adj. 1. De bolșevici, al bolșevicilor. Al doilea Congres general al Sovietelor din Rusia a dat Partidului bolșevic majoritatea. LENIN, O. A. 230. 2. Care este propriu, caracteristic bolșevicilor sau bolșevismului. Partidul nostru educă pe oamenii muncii în spiritul criticii și al autocriticii și înarmează masele cu știința bolșevică a luptei de clasă împotriva dușmanului. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 457.

BOLȘEVIC, -Ă, bolșevici, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține bolșevismului sau bolșevicilor, privitor la bolșevism sau la bolșevici. ♦ Propriu, caracteristic bolșevicilor sau bolșevismului. 2. S. m. și f. Adept al bolșevismului; comunist. – Rus bol’ševik.

BOLȘEVIC, -Ă adj. Referitor la bolșevism, propriu bolșevismului. // s.m. și f. Adept al bolșevismului; comunist. [< rus. bolșevik, cf. fr. bolchevik].

BOLȘEVIC, -Ă adj., s. m. f. (adept) al bolșevismului. (< rus. bolșevik, fr. bolchevik)

BOLȘEVIC¹ ~că (~ci, ~ce) Care ține de bolșevism; propriu bolșevismului. /<rus. bol’ševic

bolșevic adj. m., s. m., pl. bolșevici; adj. f., s. f. bolșevică, pl. bolșevice

bolșevic adj. m., s. m., pl. bolșevici; adj. f., s. f. bolșevică, pl. bolșevice

bolșevic s. m., adj. m., pl. bolșevici; f. sg. bolșevică, g.-d. art. bolșevicei; pl. bolșevice

BOLȘEVIC s., adj. v. comunist.

bolșevic (bolșevică), adj. – Adept al bolșevismului. Rus. bolševik. – Der. bolșevism, s. n. (comunism sovietic).

BOLȘEVIC, -Ă (< rus.) adj., s. m. și f. 1. Adj. Care se referă la bolșevism, caracteristic bolșevismului. 2. S. m. și f. Adept al bolșevismului; comunist, membru al Partidului Comunist (bolșevic) al Uniunii Sovietice (denumirea P.C.U.S. între 1918 și 1952). Au evoluat spre folosirea unor metode de extremă stîngă, preluînd puterea în stat în urma Revoluției din Octombrie 1917.