12 definiții pentru boglar


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

boglar sm [At: LB / V: bolgar / Pl: ~i / E: mg boglár] (Mgm) 1 (Înv) Podoabă de aur sau de argint. 2 (Bot; îf boglari) Plantă erbacee veninoasă, cu flori mici, galbene, care crește în locuri mocirloase Si: (pop) broschiță, buruiană-de-friguri, rănunchi, rărunchi, (Ban) rănzișoară (Ranunculus sceleratus). 3 (Bot; reg) Gălbenele (Calendula officinalis). 4 (Bot; reg) Gălbenele-de-munte (Ranunculus carpaticus).

BOGLÁR, boglari, s. m. Plantă erbacee otrăvitoare, cu flori mici, galbene, care crește în locuri mocirloase (Ranunculus sceleratus). – Din magh. boglár.

boglár m. (ung. boglár, rozetă, fibulă, gălbenele). Trans. O plantă ranunculacee. V. gălbeneală.

BOGLÁRI, boglari, s. m. Plantă erbacee otrăvitoare, cu flori mici, galbene, care crește în locuri mocirloase (Ranunculus sceleratus). – Din magh. boglár.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

boglár (bo-glar) s. m., pl. boglári

boglár s. m. (sil. -glar), pl. boglári


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BOGLÁR s. (BOT.; Ranunculus sceleratus) (reg.) rărunchi, rânzișoară.

BOGLÁR s. v. gălbenele, piciorul-cocoșului.

boglar s. v. GĂLBENELE. PICIORUL-COCOȘULUI.

BOGLAR s. (BOT.; Ranunculus sceleratus) (reg.) rărunchi, rînzișoară.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

boglár (-ri), s. m.1. Broșă, clemă, cataramă. – 2. Plantă erbacee, Ranunculus aureus. Mag. bolgár (Cihac, II, 483).


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

BOGLARI (< magh.) s. m. pl. Plantă erbacee, foarte toxică, din familia ranunculaceelor, anuală sau bienală, înaltă de 20-50 cm, cu flori mici, galbene, dispuse pe un receptacul conic, răspîndită în locuri mocirloase (Ranunculus sceleratus).

Intrare: boglar
  • silabație: -glar
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • boglar
  • boglarul
  • boglaru‑
plural
  • boglari
  • boglarii
genitiv-dativ singular
  • boglar
  • boglarului
plural
  • boglari
  • boglarilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)