boghiu¹ sn [At: DA / Pl: ~ri / E: nct] (Reg) Bucată de prescură.

boghiu³ sn [At: MDT / Pl: ~ri / E: fr bogie, boggie] Ansamblu de patru roți pe care este articulat șasiul locomotivelor și al vagoanelor și care le permite luarea curbelor.

boghiu s.n. Dispozitiv la osiile vehiculelor de cale ferată, care permite înscrierea în curbă a locomotivelor, a vagoanelor etc. • pl. -uri. /<fr., engl. bogie, boggie.

BOGHIU² sn. 🚜 BOAGHE¹.

BOGHIU, boghiuri, s. n. Dispozitiv în formă de cărucior, format din două sau mai multe osii, care înlesnește intrarea în curbe a unui vehicul de cale ferată, asigurîndu-i un mers liniștit, în special la viteze mari. Boghiurile sînt sudate, li se fac găuri pentru ulei, li se lipesc lagăre pentru osii. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 138, 7/2.

BOGHIU, boghiuri, s. n. Dispozitiv care înlesnește intrarea în curbă a unui vehicul de cale ferată. – După fr. bogie.

BOGHIU s.n. Dispozitiv la osiile vehiculelor de cale ferată, care ajută la înscrierea în curbă a locomotivelor, a vagoanelor etc. [Pl. -uri. / < fr. bogie, boggie].

BOGHIU s. n. dispozitiv la osiile vehiculelor de cale ferată, la înscrierea în curbă a locomotivelor și a vagoanelor. (< fr., engl. bogie)

voghiu sm vz boghiu

BOGHIGAȘ, BOGHIGĂU, BOGHIU¹ sm. Trans. 🐦 Specie de uliu [ung. bagoly].

boghiu s. n., art. boghiul; pl. boghiuri

boghiu s. n., art. boghiul; pl. boghiuri

boghiu s. n., art. boghiul; pl. boghiuri