6 definiții pentru bocitor


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bocitor, ~oare [At: BACOVIA, O. 94 / Pl: ~i, ~oare / E: boci1 + -tor] 1-5 a Care bocește (1-5). 6 sf Femeie care se îndeletnicește cu bocitul morților.

BOCITÓR, -OÁRE, bocitori, -oare, adj., s. f. 1. Adj. Care bocește. 2. S. f. Femeie care plânge la înmormântarea cuiva. – Boci + suf. -tor.

BOCITÓR, -OÁRE, bocitori, -oare, adj., s. f. 1. Adj. Care bocește. 2. S. f. Femeie care se îndeletnicește cu bocitul la înmormântări. – Boci + suf. -tor.

BOCITÓR, -OÁRE, bocitori, -oare, adj. Care bocește. – Din boci + suf. -(i)tor.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bocitór adj. m., pl. bocitóri; f. sg. și pl. bocitoáre

bocitór adj. m., pl. bocitóri; f. sg. și pl. bocitoáre

Intrare: bocitor
bocitor adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bocitor
  • bocitorul
  • bocitoru‑
  • bocitoare
  • bocitoarea
plural
  • bocitori
  • bocitorii
  • bocitoare
  • bocitoarele
genitiv-dativ singular
  • bocitor
  • bocitorului
  • bocitoare
  • bocitoarei
plural
  • bocitori
  • bocitorilor
  • bocitoare
  • bocitoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

bocitor

  • 1. Care bocește.
    surse: DEX '09 DEX '98

etimologie:

  • Boci + sufix -tor.
    surse: DEX '98 DEX '09