10 definiții pentru bobuleț
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
BOBULEȚ, bobulețe, s. n. Diminutiv al lui bob1. – Bob1 + suf. -uleț.
bobuleț sn [At: SBIERA, P. 300 / V: -eu / Pl: ~e / E: bob + -uleț] 1-4 (Șhp) Bob1 (5-6) (mic).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
bobuleț s.n. Dim. al lui bob1; bobușor. • pl. -e. /bob1 + -uleț.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
BOBULEȚ, bobulețe, s. n. Diminutiv al lui bob1. – Bob1 + suf. -uleț.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
BOBULEȚ, bobulețe, s. n. Diminutiv al lui bob3. Fiecare bobuleț de grîne Se preface pentru noi în pîine. JEBELEANU, P. 77. Aceste bobulețe sau merișoare se numesc astăzi barabule. SBIERA, P. 300.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
BOBULEȚ, bobulețe, s. n. Diminutiv al lui bob2.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
bobuleu sn vz bobuleț
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
bobuleț s. n., pl. bobulețe
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
bobuleț s. n., pl. bobulețe
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
bobuleț s. n., pl. bobulețe
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv neutru (N1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
bobuleț, bobulețesubstantiv neutru
-
- Fiecare bobuleț de grîne Se preface pentru noi în pîine. JEBELEANU, P. 77. DLRLC
- Aceste bobulețe sau merișoare se numesc astăzi barabule. SBIERA, P. 300. DLRLC
-
etimologie:
- Bob + sufix -uleț. DEX '09 DEX '98