7 definiții pentru bober


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BOBÉR, boberi, s. m. Sportiv care practică bobsleiul. – Bob2 + suf. -er.

BOBÉR, boberi, s. m. Sportiv care practică bobsleiul. – Bob2 + suf. -er.

bober sm [At: DEX2 / V: ~eur (P: bobör) / Pl: ~i / E: bob2 + -er] Sportiv care practică bobul2 (2).

BOBÉR s.m. Sportiv care practică bobul. [< engl. bobber].

BOBÉR s. m. sportiv care practică bobul1 (2). (< engl. bobber)

bobér s. m. (sport) Persoană care practică sportul numit bob ◊ „Cea mai interesantă evoluție în străinătate a schiorilor și a boberilor români este, fără îndoială, aceea de la Innsbruck.” Sc. 10 I 64 p. 3. ◊ „Săniorii și boberii au plecat deja la Sarajevo, astă seară urmând să plece patinatorii și biatloniștii [...]” I.B. 2 II 84 p. 7. ◊ „Același bobeur a suferit un accident asemănător în urmă cu o lună, în Italia.” R.l. 7 II 84 p. 5 [scris și bobeur] (din engl. bobber; DEX, DN3)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

Intrare: bober
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bober
  • boberul
  • boberu‑
plural
  • boberi
  • boberii
genitiv-dativ singular
  • bober
  • boberului
plural
  • boberi
  • boberilor
vocativ singular
  • boberule
  • bobere
plural
  • boberilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

bober, -ă bober boberă

  • 1. Sportiv care practică bobsleiul.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie:

  • Bob + sufix -er.
    surse: DEX '09 DEX '98