boambă¹ sf [At: ANON. CAR. / S: bom~ / Pl: ~be / E: nct] 1-2 (Trs) Boabă (1-2) 3 Boabă de strugure. 4 Cartof (Solanum tuberosum). 5 (Reg) Zarzăr (Prunus cerasifera). 6 (Lpl; șîs) ~ de Cotnar Cireșe pietroase din Cotnari. 7 (Reg) Bob. 8 (Mol; îs) Fasole ~be Specie de fasole (Hibiscus esculentes). 9 (Mol; îas) Plantă din această specie. 10 Fir de praf. 11 Grăunte. 12 Obiect sferic.

boambă¹ s.f. (reg.) Bilă; glob. boabă; obiect de formă sferică. Erau două lovituri grozave, c-un buzdugan scurt, mlădios și cu o boambă de plumb la capăt (SADOV.). ◊ (adj.) Fasole boambe. • pl. -e. /cf. bombă.

BOAMBĂ (pl. -be) sf. 🌿 1 Boabă (de strugure, etc.) ¶ 2 Bob, grăunte (de grîu, etc.); fasole boambe, specie de fasole ¶ 3 Trans. Cartof (VIC.).

BOAMBĂ, boambe, s. f. (Regional) Bilă, glob, sferă. Erau două lovituri grozave, c-un buzdugan scurt, mlădios și cu boambă de plumb la capăt. SADOVEANU, Z. C. 198.

BOAMBĂ, boambe, s. f. (Reg.) Bilă, glob; bob².

boambă f. boabă: fasole boambe. [Formă nazalizată din boabă].

boambă f. vită proastă: ai niște boambe de boi [Cf. bumben].

boámbă f., pl. e (var. veche din bombă, rudă cu bob, boabă, bumbac ș.a.). Ghĭulea, bombă, glob de fer (umplut cu praf exploziv) cu care se încărcă tunurile. Trans. Bob, boabă, bobiță. Suc. Bolovan mare.

boambă (reg.) s. f., g.-d. art. boambei; pl. boambe

boambă s. f., g.-d. art. boambei; pl. boambe

BOAMBĂ s. v. boabă, bob, grăunte, sămânță.

boambă s. v. BOABĂ. BOB. CARTOF. GRĂUNTE. SĂMÎNȚĂ.

BOAMBĂ s. f. (Ban.) Bob, grăunte. Bombĕ. Granum. AC, 331. Etimologie necunoscută. Cf. bob + boabă + boană. Vezi și bombiță. Cf. broboană.