blănărie² sf [At: (a. 1786) URICARIUL II 47 / Pl: ~ii / E: blană + -ărie] Obiecte de îmbrăcăminte de blană Si: (rar) blenet².

blănărie¹ s.f. 1 Meseria blănarului. 2 Atelier în care se confecționează îmbrăcăminte din blană; magazin de vînzare a blănurilor. • pl. -ii. g.-d.-iei. /blănar + -ie.

blănărie² s.f. Colect. Sortimente sau obiecte de îmbrăcăminte de blană. Blănăria din București era căutată în seraiul din Constantinopol (EMIN.). • pl. -ii. g.-d .-iei. /blană + -ărie.

BLĂNĂRIE sf. 1 🛞 Meseria blănarului ¶ 2 🛞 ⚚ Atelier unde se lucrează sau prăvălia unde se vînd blănuri ¶ 3 Blăni lucrate, blănuri.

BLĂNĂRIE, blănării, s. f. 1. Meseria blănarului. Lucrător foarte priceput în blănărie. 2. Atelier unde se lucrează blăni¹; magazin sau prăvălie de blănuri. 3. (Mai ales la pl.) Blăni lucrate de blănar; blănuri.

BLĂNĂRIE, blănării, s. f. 1. Meseria blănarului. 2. Atelier unde se lucrează blănuri; magazin de blănuri. 3. Blănuri (I 2). – (1,2) Din blănar + suf. -ie, (3) din blană + suf. -ărie.

BLĂNĂRIE² f. (cu sens colectiv) Cantitate mare de blănuri sau de articole de blană. [Art. blănăria; G.-D. blănăriei; Sil. -ri-e] /blană + suf. ~ărie

blănărie s. f., art. blănăria, g.-d. art. blănăriei; (ateliere, blănuri) pl. blănării, art. blănăriile (desp. -ri-i-)

blănărie s. f., art. blănăria, g.-d. art. blănăriei; (ateliere, blănuri) pl. blănării, art. blănăriile

blănărie (meseria blănarului, atelier, mulțime de blănuri) s. f., art. blănăria, g.-d. art. blănăriei; (ateliere, mulțime de blănuri) pl. blănării, art. blănăriile