2 definiții pentru blufa


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BLUFÁ vb. intr. a intimida, a înșela prin bluf. (< fr. bluffer)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

blufá vb., ind. prez. 1 sg. bluféz, 3 sg. și pl. blufeáză

Intrare: blufa
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • blufa
  • blufare
  • blufat
  • blufatu‑
  • blufând
  • blufându‑
singular plural
  • blufea
  • blufați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • blufez
(să)
  • blufez
  • blufam
  • blufai
  • blufasem
a II-a (tu)
  • blufezi
(să)
  • blufezi
  • blufai
  • blufași
  • blufaseși
a III-a (el, ea)
  • blufea
(să)
  • blufeze
  • blufa
  • blufă
  • blufase
plural I (noi)
  • blufăm
(să)
  • blufăm
  • blufam
  • blufarăm
  • blufaserăm
  • blufasem
a II-a (voi)
  • blufați
(să)
  • blufați
  • blufați
  • blufarăți
  • blufaserăți
  • blufaseți
a III-a (ei, ele)
  • blufea
(să)
  • blufeze
  • blufau
  • blufa
  • blufaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)