6 definiții pentru bleumarin (s.n.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bleumarin sn, ain[1] [At: BOGZA, C. D. 25 / P: blö~ / Pl: ~uri sn / E: fr bleu marine] 1-2 (Culoarea) albastru-închis. corectată

  1. aiain Ladislau Strifler

BLEUMARÍN adj. invar., s. n. 1. Adj. invar. Albastru-închis. 2. S. n. Culoare bleumarin (1). [Pr.: blö-] – Din fr. bleu marine.

BLEUMARÍN adj. invar., s. n. Albastru-închis. [Pr.: blö-] – Din fr. bleu marine.

BLEUMARÍN adj. inv., s. n. (de) culoare albastru-închis. (< fr. bleu / à la / marine)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bleumarín2 [eu pron. ö] (bleu-) s. n.

bleumarin (pr. blömarin, nu blömaren)

Intrare: bleumarin (s.n.)
  • silabație: bleu-ma-rin
  • pronunție: blömarin
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bleumarin
  • bleumarinul
  • bleumarinu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • bleumarin
  • bleumarinului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

bleumarin (s.n.)

etimologie: