7 definiții pentru bleu (s.n.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bleu2 sn, ain[1] [At: BRĂESCU, M. B. 85 / P: blö / Pl: ~ri / E: fr bleu] 1-2 (Culoarea) albastru-deschis Si: azuriu. corectată

  1. aiain Ladislau Strifler

BLEU, (2) bleu-uri, adj. invar., s. n. 1. Adj. invar. Albastru-deschis; azuriu. 2. S. n. Culoare bleu (1). [Pr.: blö] – Din fr. bleu.

BLEU adj. invar., s. n. Albastru-deschis; azuriu. [Pr.: blö] – Din fr. bleu.

BLEU [pron. BLÖ] adj. inv., s. n. (de) culoare albastru-deschis; azuriu. (< fr. bleu)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bleu2 (fr.) [eu pron. ö] s. n., art. bleu-ul; (nuanțe) pl. bleu-uri

Intrare: bleu (s.n.)
bleu2 (s.n.) substantiv neutru
  • pronunție: blö
substantiv neutru (N24--)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bleu
  • bleu-ul
  • bleu-u‑
plural
  • bleu-uri
  • bleu-urile
genitiv-dativ singular
  • bleu
  • bleu-ului
plural
  • bleu-uri
  • bleu-urilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

bleu (s.n.)

  • 1. Culoare bleu.
    surse: DEX '09

etimologie: