6 definiții pentru bleotocăreală


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bleotocăreálă sf [At: VLAHUȚĂ, ap. TDRG / Pl: ~eli / E: bleotocări + -eală] (Îvp) Flecăreală.

BLEOTOCĂREÁLĂ, bleotocăreli, s. f. (Reg.) Faptul de a bleotocări.Bleotocări + suf. -eală.

BLEOTOCĂREÁLĂ, bleotocăreli, s. f. (Reg.) Faptul de a bleotocări.Bleotocări + suf. -eală.

BLEOTOCĂREÁLĂ, bleotocăreli, s. f. (Rar) Flecăreală. În literatură... bleotocăreală de vorbe fără miez și fără nici o intenție de logică. VLĂHUȚĂ, la TDRG.

BLEOTOCĂREÁLĂ, bleotocăreli, s. f. Flecăreală. [Pr.: bleo-] – Din bleotocări + suf. -eală.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bleotocăreálă (reg.) (bleo-) s. f., g.-d. art. bleotocărélii; pl. bleotocăréli

bleotocăreálă s. f., g.-d. art. bleotocărélii; pl. bleotocăréli

Intrare: bleotocăreală
bleotocăreală substantiv feminin
substantiv feminin (F54)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bleotocărea
  • bleotocăreala
plural
  • bleotocăreli
  • bleotocărelile
genitiv-dativ singular
  • bleotocăreli
  • bleotocărelii
plural
  • bleotocăreli
  • bleotocărelilor
vocativ singular
plural