opțiuni
  • info
8 definiții pentru bleot (persoană)

Explicative DEX

BLEOT, BLEOATĂ, bleoți, bleoate, adj. (Reg.; adesea substantivat) Prost, nătâng. – Din germ. blöd.

BLEOT, BLEOATĂ, bleoți, bleoate, adj. (Reg.; adesea substantivat) Prost, nătâng. – Din germ. blöd.

bleot, ~oată smf, a [At: PONTBRIANT, D. / V: bliot, ~oată, blot, ~oată / Pl: ~oți, ~oate / E: ger blöd] (Îvp) 1-2 (Om) tont.

BLEOT, BLEOATĂ, bleoți, bleoate, adj. (Regional) Prost, prostălău, nătîng, nătărău, tont. V. bleg. (Substantivat) Stăi, bade. Unde-ați pornit-o? Acesta, încăpățînat, trăgea înainte, fără să răspundă. – N-auzi, mă, bleotule! Unde vă duceți? D. ZAMFIRESCU, R. 84.

BLEOT, BLEOATĂ, bleoți, bleoate, adj. (Reg.; adesea substantivat) Prost, nătîng. – Germ. blöd.

bliot, ~oată smf, a vz bleot

blot, ~oată a, smf vz bleot

Sinonime

BLEOT adj., s. v. bleg, nătăfleț, nătărău, nătâng, neghiob, nerod, netot, prost, prostănac, stupid, tont, tontălău.

bleot adj., s. v. BLEG. NĂTĂFLEȚ. NĂTĂRĂU. NĂTÎNG. NEGHIOB. NEROD. NETOT. PROST. PROSTĂNAC. STUPID. TONT. TONTĂLĂU.

Intrare: bleot (persoană)
bleot2 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M3)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bleot
  • bleotul
  • bleotu‑
plural
  • bleoți
  • bleoții
genitiv-dativ singular
  • bleot
  • bleotului
plural
  • bleoți
  • bleoților
vocativ singular —
plural —
bliot2 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M3)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bliot
  • bliotul
plural
  • blioți
  • blioții
genitiv-dativ singular
  • bliot
  • bliotului
plural
  • blioți
  • blioților
vocativ singular —
plural —
blot2 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M3)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • blot
  • blotul
plural
  • bloți
  • bloții
genitiv-dativ singular
  • blot
  • blotului
plural
  • bloți
  • bloților
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

bleot, bleoatăadjectiv
bleoată, bleoatesubstantiv feminin
bleot, bleoțisubstantiv masculin

  • 1. regional (Persoană) Nătâng, nătâng, nătărău, prost, prost, prostălău, tont. DEX '09 MDA2 DEXI CADE DEX '98 DLRLC DLRM
    sinonime: nătâng nătâng nătărău prost prost prostălău tont
    • format_quote Stăi, bade. Unde-ați pornit-o? Acesta, încăpățînat, trăgea înainte, fără să răspundă. – N-auzi, mă, bleotule! Unde vă duceți? D. ZAMFIRESCU, R. 84. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.