14 definiții pentru blendă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BLÉNDĂ, blende, s. f. 1. Sulfură naturală de zinc de culoare gălbuie, principal minereu de zinc. 2. (Cin.) Suprafață metalizată folosită pentru reflectarea și difuziunea luminii. – Din germ. Blende, fr. blende.

bléndă sf [At: PONI, CH. 211/ Pl: ~de / E: fr blende, ger Blende] 1 Minereu de sulfură de zinc, galben, brun sau negru, lucios. 2 (Cin) Suprafață metalizată pentru reflectarea și difuziunea luminii. 3 (Fot) Diafragmă.

BLÉNDĂ s. f. 1. Rocă lucioasă, de culoare gălbuie, brună sau neagră, reprezentând sulfura naturală de zinc. 2. (Cin.) Suprafață metalizată folosită pentru reflectarea și difuziunea luminii. – Din germ. Blende, fr. blende.

BLÉNDĂ s. f. Minereu de zinc.

BLÉNDĂ s. f. Minereu care conține sulfură de zinc. – Germ. Blende (fr. blende).

BLÉNDĂ s.f. 1. Sulfură naturală de zinc. 2. (Fot.) Deschidere a obiectivului; diafragmă. [Pl. -de. / < germ. Blende].

BLÉNDĂ s. f. 1. sulfură naturală de zinc; sfalerit. 2. (fot.) diafragmă. 3. (cinem.) panou metalizat pentru reflectarea luminii în locul dorit din cadru. (< germ. Blende, fr. blende)

BLÉNDĂ f. Sulfură de zinc în stare naturală. /<germ. Blende, fr. blende

*bléndă f., pl. e (fr. blende, germ. blende). Min. O peatră care seamănă cu diamantu și care e o sulfură de zinc (SZn).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bléndă (rocă, element foto) s. f., g.-d. art. bléndei; pl. blénde

bléndă s. f., g.-d. art. bléndei; pl. blénde


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BLÉNDĂ s. I. (MIN.) sfalerit, sulfură de zinc. (~ este folosită ca minereu de zinc.) II. v. diafragmă.

BLENDĂ s. 1. (MIN.) sfalerit, sulfură de zinc. (~ este folosită ca minereu de zinc.) 2. (FIZ.) diafragmă. (~ la obiectivul aparatelor fotografice.)

Intrare: blendă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • blendă
  • blenda
plural
  • blende
  • blendele
genitiv-dativ singular
  • blende
  • blendei
plural
  • blende
  • blendelor
vocativ singular
plural

blendă

  • 1. Sulfură naturală de zinc de culoare gălbuie, principal minereu de zinc.
    surse: DEX '09 DLRLC DN
  • 2. cinema; cinematografie Suprafață metalizată folosită pentru reflectarea și difuziunea luminii.
    surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00
  • 3. fotografie Deschidere a obiectivului.
    surse: DN sinonime: diafragmă

etimologie: