5 definiții pentru blasfemator (adj.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

blasfemator, ~oare smf, a [At: DEX2 / Pl: ~i, ~oare / E: fr blasphématoire] (Liv) 1-2 (Persoană) care defăimează (cele sfinte).

BLASFEMATÓR, -OÁRE, blasfematori, -oare, adj., s. m. și f. (Livr.) (Persoană) care defăimează (cele sfinte). – Din fr. blasphématoire.

BLASFEMATÓR, -OÁRE, blasfematori, -oare, adj., s. m. și f. (Livr.) (Persoană) care defăimează (cele sfinte). – Din fr. blasphématoire.

BLASFEMATÓR, -OÁRE adj., s. m. f. (cel) care defăimează (sentimentele religioase). (< fr. blasphémateur)

blasfemator a. ce conține blasfemuri. ║ m. care blasfemă, hulitor de cele sfinte.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

blasfematór adj. m., pl. blasfematóri; f. sg. și pl. blasfematoáre

Intrare: blasfemator (adj.)
blasfemator1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • blasfemator
  • blasfematorul
  • blasfematoru‑
  • blasfematoare
  • blasfematoarea
plural
  • blasfematori
  • blasfematorii
  • blasfematoare
  • blasfematoarele
genitiv-dativ singular
  • blasfemator
  • blasfematorului
  • blasfematoare
  • blasfematoarei
plural
  • blasfematori
  • blasfematorilor
  • blasfematoare
  • blasfematoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

blasfemator, -oare blasfematoare blasfemator (2)

  • 1. livresc (Persoană) care defăimează (cele sfinte).
    surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00

etimologie: