8 definiții pentru blanșir

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BLANȘIR, blanșiruri, s. n. Deșeu sub formă de fâșii de piele, rezultat în urma blanșiruirii. – Cf. blanșiruire.

blanșir sn [At: DEX2 / Pl: ~uri / E: ns cf blanșiruire] Rest de la blanșiruire.

blanșir s.n. Deșeu sub formă de fîșii de piele rezultat în urma blanșiruirii. • pl. -uri. /<germ. blanschieren.

BLANȘIR, blanșiruri, s. n. Rest nefolositor rezultat de la blanșiruire. – Cf. blanșiruire.

BLANȘIR, blanșiruri, s. n. Deșeu rezultat de la blanșiruire. – După germ. [Reste von] Blanchieren.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

blanșir s. n., pl. blanșiruri

Intrare: blanșir
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • blanșir
  • blanșirul
  • blanșiru‑
plural
  • blanșiruri
  • blanșirurile
genitiv-dativ singular
  • blanșir
  • blanșirului
plural
  • blanșiruri
  • blanșirurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

blanșir, blanșirurisubstantiv neutru

  • 1. Deșeu sub formă de fâșii de piele, rezultat în urma blanșiruirii. DEX '09
etimologie:
  • cf. blanșiruire DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.