BIZON, bizoni, s. m. 1. Animal rumegător sălbatic din familia bovinelor, cu fruntea mare, bombată, cu coarne scurte, cu umerii mai ridicați decât crupa, cu o coamă deasă, care trăiește astăzi în rezervații naturale în SUA și Canada (Bison bison). 2. Pielea tăbăcită a acestui animal; piele de vițel tăbăcită care imită pielea bizonului (1). – Din fr., lat. bison.

bizon sm [At: DA / V: bison / Pl: ~i / E: fr, lat bison] 1 Animal rumegător sălbatic din subfamilia bovinelor, cu frunte mare, bombată, cu coarne scurte, cu umeri mai ridicați decât crupa, cu coamă deasă (Bison bison). 2 Pielea tăbăcită a bizonului (1). 3 Piele de vițel tăbăcită care imită pielea bizonului (1).

bizon s.m. 1 (zool.) Mamifer rumegător, sălbatic, din subfamilia bovinelor, asemănător cu zimbrul, cu fruntea mare, bombată, cu coamele scurte, cu umerii mai ridicați decît crupa, cu o coamă deasă, astăzi întîlnit doar în rezervațiile din SUA și Canada (Bison bison). 2 Pielea tăbăcită a acestui animal. ♦ Ext. Piele de vițel tăbăcită care imită pielea bizonului. • pl. -i. /<fr. bison, lat. bĭson, -ntis

BIZON, bizoni, s. m. 1. Animal rumegător sălbatic din subfamilia bovinelor, cu fruntea mare, bombată, cu coarne scurte, cu umerii mai ridicați decât crupa, cu o coamă deasă (Bison bison). 2. Pielea tăbăcită a acestui animal; piele de vițel tăbăcită care imită pielea bizonului (1). – Din fr., lat. bison.

BIZON, bizoni, s. m. 1. Animal rumegător din familia bovinelor, azi pe cale de dispariție. V. bour, zimbru. Albii goneau după negrii bizoni. BOUREANU, S. P. 18. 2. Piele de vițel tăbăcită, care imită pielea animalului descris mai sus.

BIZON, bizoni, s. m. 1. Animal rumegător din subfamilia bovinelor, specific pentru America de Nord, azi pe cale de dispariție (Bos bison). 2. Piele de bizon (1) tăbăcită; piele de vițel tăbăcită care imită pielea bizonului. – Fr. bison (lat. lit. bison, -ontis).

BIZON s.m. Animal sălbatic, asemănător unui bou sălbatic, astăzi pe cale de dispariție. V. bour, zimbru. // s.n. Pielea acestui animal tăbăcită; imitație a ei. [Pl. -ni, (s.n.) -nuri. / < fr. bison].

BIZON s. m. 1. mamifer erbivor sălbatic, mare și puternic, asemănător cu zimbrul. 2. pielea tăbăcită de bizon (1). (< fr., lat. bison)

BIZON ~i m. 1) Mamifer de talie mare, asemănător cu zimbrul, cu părul cafeniu-închis, fruntea mare, bombată și coarnele scurte. 2) Pielea acestui animal. /<fr. bison

bizon