6 definiții pentru bivalență
Explicative DEX
bivalență sf [At: DN3 / Pl: ~țe / E: fr bivalence] Însușire a elementelor de a fi bivalente.
bivalență s.f. 1 (chim.) Proprietate a elementelor de a fi bivalente. 2 (log.) Principiul bivalenței = principiu conform căruia orice enunț este fie adevărat, fie fals. • pl. -e. /<fr. bivalence.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
BIVALENȚĂ s.f. (Chim.) Însușire a elementelor bivalente. [< fr. bivalence].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
BIVALENȚĂ s. f. proprietate a elementelor bivalente (1). (< fr. bivalence)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Ortografice DOOM
+bivalență s. f., g.-d. art. bivalenței; pl. bivalențe
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
bivalență s. f., pl. bivalențe
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: bivalență
bivalență substantiv feminin
| substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOOM 3 | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
bivalență, bivalențesubstantiv feminin
- 1. Însușire a elementelor bivalente. DN
etimologie:
- bivalence DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.