6 definiții pentru biută

Explicative DEX

biu s.f. Val de pămînt ridicat împrejurul unor depozite de materiale explozive sau de carburanți ori al poligoanelor de tragere. • pl. -e. /<fr. butte.

BIU s.f. Ridicătură de teren folosită la un poligon pentru tir. [Pron. biu-. / < fr. butte].

BIU s. f. val de pământ ridicat împrejurul unor depozite de materiale. (< fr. butte)

Ortografice DOOM

biu (desp. biu-) s. f., g.-d. art. biutei; pl. biute

biu (biu-) s. f., g.-d. art. biutei; pl. biute

biu s. f. (sil. biu-), pl. biute

Intrare: biută
  • silabație: biu-tă info
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • biu
  • biuta
plural
  • biute
  • biutele
genitiv-dativ singular
  • biute
  • biutei
plural
  • biute
  • biutelor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

biu, biutesubstantiv feminin

  • 1. Ridicătură de teren folosită la un poligon pentru tir. DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.