opțiuni

2 definiții pentru biu (suf.)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

biu adj., s.m. (maghiar.) 1 adj. Care este abundent, mănos. 2 s.m. Abundență. Bivul carile peste toată iarna avusese (CANT.). ◊ Expr. De (sau în) biu = din belșug. Din biu = cu prisosință. • și biv s.m. /<magh. bő, bőv „larg, bogat, îmbelșugat”.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

-BIU „viață, vietate, existență”. ◊ gr. bios „viață” > L. sav. -bium, germ. id. > rom. -biu.

Intrare: biu (suf.)
biu (suf.)
sufix (I7-S)
  • biu