bistriț, ~ă a [At: REV. CRIT. III, 88 / Pl: ~i, ~e / E: nct] (Reg; îs) 1 Prun ~ Prun ce dă prune brumării. 2 Prune ~e Prune brumării.

bistriț, -ă adj. (bot.; reg.) Prune bistrițe = prune brumării. Prun bistriț = varietate de prun care rodește prune brumării. • pl. -i, -e. /de la nm. pr. Bistrița[-Năsăud], județ în România; cf. săs. bästrz, bistritz, magh. beszterce.

BISTRIȚ, -Ă, bistriți, -e, adj. (Regional, numai în expr.) Prune bistrițe = prune brumării. Prun bistriț = varietate de prun care produce prune brumării.

BISTRIȚ, -Ă, bistriți, -e, adj. (Reg., în expr.) Prune bistrițe = prune brumării. Prun bistriț = varietate de prun care produce prune brumării.

pistriț¹, ~ă^[1] a vz bistriț

bistriț (reg.) adj. m., pl. bistriți; f. bistriță, pl. bistrițe

bistriț (reg.) adj. m., pl. bistriți; f. bistriță, pl. bistrițe

bistriț adj. m., pl. bistriți; f. sg. bistriță, pl. bistrițe

bistriț (bistriță), adj. – Acidulat, acru; se spune mai ales despre o varietate de prune. Sl. *bystrĭcĭ, de la bystrŭ „rapid; iute” (DAR). Se folosește în Mold. și Trans.; cf. iute. De aceeași origine este toponimul Bistrița.

bistriț, -ă, bistriți, -e, adj. Brumăriu. ■ Prune bistrițe = prune brumării, albătrui, care se coc toamna târziu; se folosesc la dulcețuri și la fabricarea băuturilor alcoolice. (Trans., Maram., Mold.). – Din sl. *bystrǐcǐ (DER); posibil der. din top. Bistrița (regiune de unde ar proveni această varietate de prune) (< sl. *bystrǐcǐ, de la bystrǔ „rapid, iute”).

bistriț, -ă, bistriți, -e, adj. – (în sintagmă) Prune bistrițe „prune brumării, albătrui”; se coc toamna târziu; se folosesc la dulcețuri, dar și la fabricarea băuturilor alcoolice (Trans., Maram., Mold.). – Din sl. *bystrǐcǐ (DER). Et. nec. (DEX, MDA). Posibil der. din top. Bistrița „regiune” (de unde ar proveni această varietate de prune) (< sl. *bystrǐcǐ, de la bystrǔ „rapid, iute”).