opțiuni
  • info

17 definiții pentru birocratic

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BIROCRATIC, -Ă, birocratici, -ce, adj. Care caracterizează birocratismul sau pe birocrați; funcționăresc. – Din fr. bureaucratique.

BIROCRATIC, -Ă, birocratici, -ce, adj. Care caracterizează birocratismul sau pe birocrați; funcționăresc. – Din fr. bureaucratique.

birocratic, ~ă a [At: SAHIA, U.R.S.S. 112 / V: (înv) biur- / Pl: ~ici, -ice / E: fr bureaucratique] 1-2 Care caracterizează birocratismul sau pe birocrați Si: funcționăresc.

birocratic, -ă adj. Care aparține birocratismului sau birocraților, care se referă la birocratism sau la birocrați; care se caracterizează prin birocratism. Să dăm un exemplu de ce este natura birocratică (EMIN.). ◊ Centralism birocratic v. centralism. • pl. -ci, -ce. și (înv.) biurocratic, -ă adj. /<fr. bureaucratique, germ. bürokratisch.

BIROCRATIC, -Ă, birocratici, -e, adj. Care caracterizează birocratismul sau pe birocrați. Desconsiderarea birocratică a nevoilor oamenilor muncii, a cererilor și reclamațiilor venite din masă este o manifestare străină și fundamental opusă politicii partidului și guvernului, politică în centrul căreia se află omul cu nevoile sale și care se bazează pe o strînsă și permanentă legătură cu masele celor ce muncesc. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2707; – Variantă: (pe cale de dispariție) biurocratic, -ă (SAHIA, U.R.S.S. 112) adj.

BIROCRATIC, -Ă, birocratici, -e, adj. Care caracterizează birocratismul sau pe birocrați. – Fr. bureaucratique.

BIROCRATIC, -Ă adj. Referitor la birocrație sau la birocrați. [Var. biurocratic, -ă adj. / < fr. bureaucratique].

BIROCRATIC, -Ă adj. referitor la birocrație, la birocrați. (< fr. bureaucratique)

BIROCRATIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de birocrați; propriu birocraților. Stil ~. ◊ Regim ~ regim bazat pe birocratism. [Sil. -cra-tic] /<fr. bureaucratique

biurocratic, ~ă a vz birocratic

biurocratic, -ă adj. v. birocratic.

*BIUROCRATIC adj. De biurocrație, ce privește pe biurocrați [fr.].

BIUROCRATIC, -Ă adj. v. birocratic.

BIUROCRATIC, -Ă adj. v. birocratic.

*bĭurocrátic, -ă adj. (d. bĭurocrat saŭ fr. burocratique). Din bĭurocrație.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

birocratic (desp. -ro-cra-) adj. m., pl. birocratici; f. birocratică, pl. birocratice

birocratic (-ro-cra-) adj. m., pl. birocratici; f. birocratică, pl. birocratice

birocratic adj. m. (sil. -cra-), pl. birocratici; f. sg. birocratică, pl. birocratice

Intrare: birocratic
birocratic adjectiv
  • silabație: bi-ro-cra-tic info
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • birocratic
  • birocraticul
  • birocraticu‑
  • birocratică
  • birocratica
plural
  • birocratici
  • birocraticii
  • birocratice
  • birocraticele
genitiv-dativ singular
  • birocratic
  • birocraticului
  • birocratice
  • birocraticei
plural
  • birocratici
  • birocraticilor
  • birocratice
  • birocraticelor
vocativ singular — —
plural — —
biurocratic adjectiv
adjectiv (A10)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • biurocratic
  • biurocraticul
  • biurocraticu‑
  • biurocratică
  • biurocratica
plural
  • biurocratici
  • biurocraticii
  • biurocratice
  • biurocraticele
genitiv-dativ singular
  • biurocratic
  • biurocraticului
  • biurocratice
  • biurocraticei
plural
  • biurocratici
  • biurocraticilor
  • biurocratice
  • biurocraticelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

birocratic, birocraticăadjectiv

  • 1. Care caracterizează birocratismul sau pe birocrați. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: funcționăresc
    • format_quote Desconsiderarea birocratică a nevoilor oamenilor muncii, a cererilor și reclamațiilor venite din masă este o manifestare străină și fundamental opusă politicii partidului și guvernului, politică în centrul căreia se află omul cu nevoile sale și care se bazează pe o strînsă și permanentă legătură cu masele celor ce muncesc. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2707. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.