BIOXID, bioxizi, s. m. Oxid care conține doi atomi de oxigen. [Pr.: bi-o-] – Din fr. bioxyde.

bioxid sm [At: DEX² / P: bi-o~ / Pl: ~izi / E: fr bioxyde] Oxid cu doi atomi de oxigen.

bioxid s.m. (chim.) Dioxid ◊ Bioxid de carbon = dioxid de carbon. • pl. -izi. /<fr. bioxyde.

*BIOXID sm. 🔬 Oxid compus din doi atomi de oxigen și dintr’un singur atom al unui alt corp simplu [fr.].

BIOXID, bioxizi, s. m. Oxid care conține doi atomi de oxigen. [Pr.: -bi-o-] – Din fr. bioxyde.

BIOXID, bioxizi, s. m. Compus chimic în care doi atomi de oxigen sînt combinați cu un atom al unui metal sau metaloid. Bioxid de azot. Bioxid de mangan. ▭ Bioxid de carbon = gaz incolor format prin oxidarea carbonului și a compușilor lui, care nu arde și nu întreține arderea și respirația; se găsește liber în atmosferă ca produs al procesului de ardere sau de descompunere a substanțelor organice.

BIOXID, bioxizi, s. m. Compus chimic în care doi atomi de oxigen sînt combinați cu un atom al unui metal sau metaloid. [Pr.: bi-o-] – Fr. bioxyde.

BIOXID s.m. Compus chimic în a cărui moleculă intră doi atomi de oxigen pentru fiecare atom al celuilalt element. ◊ Bioxid de carbon = gaz incolor din atmosferă, care se formează prin arderea carbonului și a compușilor săi. [< fr. bioxyde].

BIOXID s. m. compus chimic în a cărui moleculă intră doi atomi de oxigen pentru fiecare atom al celuilalt element; dioxid. ♦ ~ de carbon = gaz incolor în natură sau care se formează în procesele de oxidare a substanțelor organice, de fermentație etc. (< fr. bioxyde)

BIOXID ~zi m. v. DIOXID. /<fr. bioxyde

*bioxíd n., pl. e (bi- și oxid). Chim. Oxid cu doŭă cantități de oxigen.

bioxid (desp. bi-o-) s. m., pl. bioxizi

bioxid (bi-o-) s. m., pl. bioxizi

bioxid s. m. (sil. bi-o-), pl. bioxizi

BIOXID s. (CHIM.) 1. dioxid. 2. bioxid de azot = hipoazotidă; bioxid de carbon = anhidridă carbonică; bioxid de siliciu = silice; bioxid de sulf = anhidridă sulfuroasă, sulf volatil; bioxid de titan = alb de titan.

BIOXID s. (CHIM.) bioxid de azot = hipoazotidă; bioxid de carbon = anhidridă carbonică; bioxid de siliciu = silice; bioxid de sulf = anhidridă sulfuroasă, sulf volatil; bioxid de titan = alb de titan.

BIOXID DE CARBON s. v. acid carbonic.

bioxid de carbon s. v. ACID CARBONIC.