15 definiții pentru bioxid


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bioxíd sm [At: DEX2 / P: bi-o~ / Pl: ~izi / E: fr bioxyde] Oxid cu doi atomi de oxigen.

BIOXÍD, bioxizi, s. m. Oxid care conține doi atomi de oxigen. [Pr.: bi-o-] – Din fr. bioxyde.

BIOXÍD, bioxizi, s. m. Oxid care conține doi atomi de oxigen. [Pr.: -bi-o-] – Din fr. bioxyde.

BIOXÍD, bioxizi, s. m. Compus chimic în care doi atomi de oxigen sînt combinați cu un atom al unui metal sau metaloid. Bioxid de azot. Bioxid de mangan.Bioxid de carbon = gaz incolor format prin oxidarea carbonului și a compușilor lui, care nu arde și nu întreține arderea și respirația; se găsește liber în atmosferă ca produs al procesului de ardere sau de descompunere a substanțelor organice.

BIOXÍD, bioxizi, s. m. Compus chimic în care doi atomi de oxigen sunt combinați cu un atom al unui metal sau metaloid. [Pr.: bi-o-] – Fr. bioxyde.

BIOXÍD s.m. Compus chimic în a cărui moleculă intră doi atomi de oxigen pentru fiecare atom al celuilalt element. ◊ Bioxid de carbon = gaz incolor din atmosferă, care se formează prin arderea carbonului și a compușilor săi. [< fr. bioxyde].

BIOXÍD s. m. compus chimic în a cărui moleculă intră doi atomi de oxigen pentru fiecare atom al celuilalt element; dioxid. ♦ ~ de carbon = gaz incolor în natură sau care se formează în procesele de oxidare a substanțelor organice, de fermentație etc. (< fr. bioxyde)

BIOXÍD ~zi m. v. DIOXID. /<fr. bioxyde

*bioxíd n., pl. e (bi- și oxid). Chim. Oxid cu doŭă cantități de oxigen.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bioxíd (bi-o-) s. m., pl. bioxízi

bioxíd s. m. (sil. bi-o-), pl. bioxízi


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BIOXÍD s. (CHIM.) 1. dioxid. 2. bioxid de azot = hipoazotidă; bioxid de carbon = anhidridă carbonică; bioxid de siliciu = silice; bioxid de sulf = anhidridă sulfuroasă, sulf volatil; bioxid de titan = alb de titan.

BIOXID s. (CHIM.) bioxid de azot = hipoazotidă; bioxid de carbon = anhidridă carbonică; bioxid de siliciu = silice; bioxid de sulf = anhidridă sulfuroasă, sulf volatil; bioxid de titan = alb de titan.

BIOXID DE CARBÓN s. v. acid carbonic.

bioxid de carbon s. v. ACID CARBONIC.

Intrare: bioxid
  • silabație: bi-o-
substantiv masculin (M5)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bioxid
  • bioxidul
  • bioxidu‑
plural
  • bioxizi
  • bioxizii
genitiv-dativ singular
  • bioxid
  • bioxidului
plural
  • bioxizi
  • bioxizilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)