18 definiții pentru bioxid

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BIOXID, bioxizi, s. m. Oxid care conține doi atomi de oxigen. [Pr.: bi-o-] – Din fr. bioxyde.

bioxid sm [At: DEX2 / P: bi-o~ / Pl: ~izi / E: fr bioxyde] Oxid cu doi atomi de oxigen.

bioxid s.m. (chim.) Dioxid ◊ Bioxid de carbon = dioxid de carbon. • pl. -izi. /<fr. bioxyde.

*BIOXID sm. 🔬 Oxid compus din doi atomi de oxigen și dintr’un singur atom al unui alt corp simplu [fr.].

BIOXID, bioxizi, s. m. Oxid care conține doi atomi de oxigen. [Pr.: -bi-o-] – Din fr. bioxyde.

BIOXID, bioxizi, s. m. Compus chimic în care doi atomi de oxigen sînt combinați cu un atom al unui metal sau metaloid. Bioxid de azot. Bioxid de mangan.Bioxid de carbon = gaz incolor format prin oxidarea carbonului și a compușilor lui, care nu arde și nu întreține arderea și respirația; se găsește liber în atmosferă ca produs al procesului de ardere sau de descompunere a substanțelor organice.

BIOXID, bioxizi, s. m. Compus chimic în care doi atomi de oxigen sînt combinați cu un atom al unui metal sau metaloid. [Pr.: bi-o-] – Fr. bioxyde.

BIOXID s.m. Compus chimic în a cărui moleculă intră doi atomi de oxigen pentru fiecare atom al celuilalt element. ◊ Bioxid de carbon = gaz incolor din atmosferă, care se formează prin arderea carbonului și a compușilor săi. [< fr. bioxyde].

BIOXID s. m. compus chimic în a cărui moleculă intră doi atomi de oxigen pentru fiecare atom al celuilalt element; dioxid. ♦ ~ de carbon = gaz incolor în natură sau care se formează în procesele de oxidare a substanțelor organice, de fermentație etc. (< fr. bioxyde)

BIOXID ~zi m. v. DIOXID. /<fr. bioxyde

*bioxíd n., pl. e (bi- și oxid). Chim. Oxid cu doŭă cantități de oxigen.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

bioxid (desp. bi-o-) s. m., pl. bioxizi

bioxid (bi-o-) s. m., pl. bioxizi

bioxid s. m. (sil. bi-o-), pl. bioxizi

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

BIOXID s. (CHIM.) 1. dioxid. 2. bioxid de azot = hipoazotidă; bioxid de carbon = anhidridă carbonică; bioxid de siliciu = silice; bioxid de sulf = anhidridă sulfuroasă, sulf volatil; bioxid de titan = alb de titan.

BIOXID s. (CHIM.) bioxid de azot = hipoazotidă; bioxid de carbon = anhidridă carbonică; bioxid de siliciu = silice; bioxid de sulf = anhidridă sulfuroasă, sulf volatil; bioxid de titan = alb de titan.

BIOXID DE CARBON s. v. acid carbonic.

bioxid de carbon s. v. ACID CARBONIC.

Intrare: bioxid
  • silabație: bi-o-xid info
substantiv masculin (M5)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bioxid
  • bioxidul
  • bioxidu‑
plural
  • bioxizi
  • bioxizii
genitiv-dativ singular
  • bioxid
  • bioxidului
plural
  • bioxizi
  • bioxizilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

bioxid, bioxizisubstantiv masculin

  • 1. Oxid care conține doi atomi de oxigen. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: dioxid
    • format_quote Bioxid de azot. Bioxid de mangan. DLRLC
    • 1.1. Bioxid de carbon = gaz incolor format prin oxidarea carbonului și a compușilor lui, care nu arde și nu întreține arderea și respirația; se găsește liber în atmosferă ca produs al procesului de ardere sau de descompunere a substanțelor organice. DLRLC DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.