BIOPOLITICĂ s. f. Ansamblu de măsuri rasiste bazate pe biosociologie. [Pr.: bi-o-] – Din fr. biopolitique.

biopolitică sf [At: DEX² / P: bi-o- / E: fr biopolitique] 1 Concepție politică ce motivează acțiunile de acoperire și aservire prin argumentul superiorității biologice, al deosebirilor de rasă. 2 Studiul influenței factorilor biologici asupra politicii.

biopolitică s.f. 1 Concepție politică ce explică acțiunile de agresiune și de aservire prin argumentul superiorității biologice al unei anumite rase. 2 Studiere a influenței factorilor biologici asupra politicii. • sil. bi-o-. /<fr. biopolitique, germ. Biopolitik.

BIOPOLITICĂ s. f. Concepție politică care încearcă să motiveze unele acțiuni agresive de acaparare și de aservire prin argumentul superiorității biologice, îndeosebi al deosebirilor de rasă. [Pr.: bi-o-] – Din fr. biopolitique.

BIOPOLITICĂ s.f. 1. Studiul influențelor factorilor biologici asupra politicii. 2. Concepție politică reacționară, care încearcă să motiveze acțiuni de acaparare și aservire prin argumentul superiorității biologice, îndeosebi al deosebirilor de rasă; ansamblu de măsuri rasiste reprezentînd aplicarea în practică a biosociologiei. [< germ. Biopolitik].

BIOPOLITICĂ f. Politică rasială care încearcă să aplice în practică biosociologia. /<germ. Biopolitik

BIOPOLITIC, -Ă I. adj. referitor la biopolitică. II. s. f. 1. studiul influențelor factorilor biologici asupra politicii. 2. ansamblu de măsuri rasiste, promovate în scopuri eugenice, reprezentând aplicarea în practică a biosociologiei. (< germ. biopolitisch, /II/Biopolitik)

biopolitică (desp. bi-o-) s. f., g.-d. art. biopoliticii

biopolitică (bi-o-) s. f., g.-d. art. biopoliticii

biopolitică s. f. (sil. bi-o-), g.-d. art. biopoliticii; pl. biopolitici