BIOGEN, -Ă, biogeni, -e, adj. (Despre roci) Care rezultă din țesuturi vii. ♦ (Despre elemente chimice) Care a contribuit la apariția vieții pe Pământ. ♦ (Substantivat, n.) Îngrășământ agricol obținut din culturi de bacterii bogate în azot. [Pr.: bi-o-] – Din fr. biogène.

biogen, ~ă [At: LTR / P: bi-o~ / Pl: ~i, ~e / E: fr biogène] 1 a (D. roci) Care rezultă din țesuturi vii. 2 a Care crește ca parazit pe o plantă. 3 a (D. elemente chimice) Care a contribuit la apariția vieții pe pământ. 4 sn Îngrășământ agricol obținut din culturi de bacterii bogate în azot.

biogen, -ă adj., subst. I adj. 1 (despre roci) Care rezultă din sedimentarea țesuturilor vii. Calcar biogen. 2 (despre elemente chimice) Care a contribuit la apariția vieții pe pămînt. II (subst.) Îngrășămînt agricol obținut din culturi de bacterii bogate în azot. • sil. bi-o-. pl. -i, -e. /<fr. biogène.

BIOGEN, -Ă, biogeni, -e, adj. 1. (Despre roci) Care rezultă din țesuturi vii. 2. (Despre elemente chimice) Care a contribuit la apariția vieții pe Pământ. ♦ (Substantivat, n.) Îngrășământ agricol obținut din culturi de bacterii bogate în azot. [Pr.: bi-o-] – Din fr. biogène.

BIOGEN, -Ă, biogeni, -e, adj. (Despre roci) Care rezultă din activitatea unor țesuturi vii. Calcar biogen. ♦ (Substantivat, n.) Preparat obținut din culturi de bacterii care îmbogățește solul în azot și se folosește ca îngrășămînt în agricultură. [Pr.: bi-o-] – Fr. biogène (<gr.).

BIOGEN, -Ă adj. (Despre roci) Care a luat naștere din viețuitoare. ♦ (s.n.) Preparat obținut din culturi de bacterii, care îmbogățesc solul în azot, folosit pentru a spori productivitatea leguminoaselor. [< fr. biogène, < gr. bios – viață, gennan – a naște].

BIOGEN, -Ă I. adj. 1. esențial pentru menținerea vieții. 2. produs prin acțiunea organismelor vii. II. s. n. preparat din culturi de bacterii, care îmbogățește solul în azot, folosit pentru a spori productivitatea leguminoaselor. (< fr. biogène)