biogen, -ă adj., subst. I adj. 1 (despre roci) Care rezultă din sedimentarea țesuturilor vii. Calcar biogen. 2 (despre elemente chimice) Care a contribuit la apariția vieții pe pămînt. II (subst.) Îngrășămînt agricol obținut din culturi de bacterii bogate în azot. • sil. bi-o-. pl. -i, -e. /<fr. biogène.