11 definiții pentru biogaz


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

biogáz sn [At: DEX2 / P: bi-o- / E: ger Biogas] Gaz rezultat în procesul de fermentare a materiei organice, folosit drept combustibil Si: (rar) biometan.

BIOGÁZ s. n. Amestec de gaze conținând în cea mai mare parte metan, rezultat din descompunerea unor compuși organici de către organisme anaerobe, folosit drept combustibil; biometan. [Pr.: bi-o-] – Din germ. Biogas.

BIOGÁZ s. n. Gaz rezultat în procesul de fermentare a materiei organice și folosit drept combustibil; biometan. [Pr.: bi-o-] – Din germ. Biogas.

BIOGÁZ s.n. Gaz rezultat în urma procesului de descompunere a substanțelor organice. [< germ. Biogas].

BIOGÁZ s. n. gaz prin descompunerea substanțelor organice; biometan. (< germ. Biogas)

biogáz s. n. (biol.) Gaz degajat de deșeurile de substanțe organice ◊ Biogaz. În perimetrul întreprinderii agricole Medlin din apropierea Varșoviei a început construirea primei instalații de producere a gazului biologic de pe teritoriul Poloniei.” Sc. 2 XI 78 p. 5. ◊ Biogazul, o posibilă sursă de energie” R.l. 27 III 79 p. 3; v. și 17 VI 80 p. 6; v. și bioîngrășământ (din germ. Biogas, engl. bio-gas, fr. biogas; DN3, DEX-S)

BIOGÁZ ~e n. Gaz obținut în urma procesului de descompunere a substanțelor organice. [Sil. bi-o-] /<germ. Biogas


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

biogáz s. n. (sil. bi-o-) → gaz


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BIOGÁZ s. (CHIM.) biometan.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

BIOGÁZ (< fr. {i}) s. n. 1. Amestec de gaze conținînd în cea mai mare parte metan, rezultat din descompunerea unor compuși organici (ex. celuloză, uree, pectine etc.) de către microorganismele anaerobe. 2. Combustibil obținut printr-un proces de fermentație dirijată a biomasei, avînd puterea calorică de 19.000-25.000 kJ/Nm3.

Intrare: biogaz
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • biogaz
  • biogazul
  • biogazu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • biogaz
  • biogazului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

biogaz

  • 1. Amestec de gaze conținând în cea mai mare parte metan, rezultat din descompunerea unor compuși organici de către organisme anaerobe, folosit drept combustibil.
    surse: DEX '09 DN sinonime: biometan

etimologie: