BIODINAMICĂ s.f. Studiul funcțiilor organice. [< fr. biodynamique, cf. gr. bios – viață, dynamis – forță].

BIODINAMICĂ f. Ramură a biofizicii care se ocupă cu studiul proceselor vitale ce se petrec în organisme. [Sil. bi-o-] /bio- + dinamică

BIODINAMIC, -Ă, biodinamici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ramură a biologiei care studiază procesele vitale active, în mișcare, care se petrec în organisme. 2. Adj. De biodinamică (1). [Pr.: bi-o-] – Din fr. biodynamique.

biodinamic, ~ă [At: DEX² / P: bi-o~ / Pl: ~ici, ~ice / E: fr biodynantique] 1 sf Studiu al dinamicii funcțiilor organice. 2 a De biodinamică (1). 3 a Referitor la biodinamică (1). 4 a Care aparține biodinamicii (1).

biodinamic, -ă s.f., adj. (biol.) 1 s.f. Studiul dinamicii funcțiilor organice vitale ale ființelor. 2 adj. Care aparține biodinamicii, care se referă la biodinamică. • sil. bi-o-. pl. -ci, -ce. /<fr. biodynamique.

BIODINAMIC, -Ă, biodinamici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Disciplină care studiază dinamica funcțiilor organice. 2. Adj. De biodinamică. [Pr.: bi-o-] – Din fr. biodynamique.

BIODINAMIC, -Ă I. adj. referitor la biodinamică. II. s. f. studiul fenomenelor organice vitale ale ființelor vii. (< fr. biodynamique)

biodinamică (desp. bi-o-) s. f., g.-d. art. biodinamicii

biodinamică (bi-o-) s. f., g.-d. art. biodinamicii

biodinamică s. f. (sil. bi-o-), g.-d. art. biodinamicii