dexonline

info

8 definiții pentru bintătui

Explicative DEX

bintătui vt [At: PALIA (1582), ap. CCR 67/25 / P: ~tu-i / V: bân~ / Pzi: ~esc / E: mg büntetni] (Trs; mgmî) A pedepsi.

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- link permalink

bântătui v vz bintătui

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- link permalink

bintătuĭésc v. tr. (ung. bütetni). Trans. Vechĭ. Pedepsesc.

Etimologice

bintătui (-uesc, -it), vb. – A pedepsi. Mag. büntetni (DAR; Gáldi, Dict., 107). În Trans., rar. – Der. bintătuială, s. f. (pedeapsă).

Sinonime

BINTĂTUI vb. v. condamna, osândi, pedepsi.

bintătui vb. v. CONDAMNA. OSÎNDI. PEDEPSI.

Arhaisme și regionalisme

BINTĂTUI vb. (Ban., Criș., Trans. SV) A pedepsi. El va bate și bintetlui. FOGARASI, apud TEW. Eu sînt al tău Domn Dumnăzău putearnic, stătătoriu de băsău, cine bintătuiesc răotate părinților în feciori. C 1692, 517^r. Purure Dumnedzeu ne bintătuiește în ceastă lume cu bici mare. CAT. B, 44; cf. CAT. CALV., apud TEW; SAVA, RÎNDUIALA SĂBORULUI; MISC. SEC. XVII, 164^v; PP, 75^v; BUITUL, CAT., apud TEW. Variante: bintătlui (FOGARASI, apud TEW). Etimologie: magh. büntetni. Vezi și bintă, bintătuială. verb corectat(ă)

sursa: DLRLV (1987)
adăugată de dante
acțiuni
- link permalink

BINTĂTLUI vb. v. bintătui. verb

sursa: DLRLV (1987)
adăugată de dante
acțiuni
- link permalink

Intrare: bintătui

bintătui verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a tranzitiv

verb (VT408)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) bintătui	bintătuire	bintătuit bintătuitu‑	bintătuind bintătuindu‑	singular	plural
		(a) bintătui	bintătuire	bintătuit bintătuitu‑	bintătuind bintătuindu‑	bintătuiește	bintătuiți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	bintătuiesc	(să) bintătuiesc	bintătuiam	bintătuii	bintătuisem
	a II-a (tu)	bintătuiești	(să) bintătuiești	bintătuiai	bintătuiși	bintătuiseși
	a III-a (el, ea)	bintătuiește	(să) bintătuiască	bintătuia	bintătui	bintătuise
plural	I (noi)	bintătuim	(să) bintătuim	bintătuiam	bintătuirăm	bintătuiserăm bintătuisem
	a II-a (voi)	bintătuiți	(să) bintătuiți	bintătuiați	bintătuirăți	bintătuiserăți bintătuiseți
	a III-a (ei, ele)	bintătuiesc	(să) bintătuiască	bintătuiau	bintătuiră	bintătuiseră

bântătui verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a tranzitiv

verb (VT408)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) bântătui	bântătuire	bântătuit bântătuitu‑	bântătuind bântătuindu‑	singular	plural
		(a) bântătui	bântătuire	bântătuit bântătuitu‑	bântătuind bântătuindu‑	bântătuiește	bântătuiți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	bântătuiesc	(să) bântătuiesc	bântătuiam	bântătuii	bântătuisem
	a II-a (tu)	bântătuiești	(să) bântătuiești	bântătuiai	bântătuiși	bântătuiseși
	a III-a (el, ea)	bântătuiește	(să) bântătuiască	bântătuia	bântătui	bântătuise
plural	I (noi)	bântătuim	(să) bântătuim	bântătuiam	bântătuirăm	bântătuiserăm bântătuisem
	a II-a (voi)	bântătuiți	(să) bântătuiți	bântătuiați	bântătuirăți	bântătuiserăți bântătuiseți
	a III-a (ei, ele)	bântătuiesc	(să) bântătuiască	bântătuiau	bântătuiră	bântătuiseră

arată variantele

* formă nerecomandată sau greșită – (arată)

* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

info

Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.

arată:

sensuri secundare

expresii

exemple

surse

bintătui, bintătuiescverb

1. regional maghiarism învechit Condamna, osândi, pedepsi. MDA2

sinonime: condamna osândi pedepsi

etimologie:

limba maghiară büntetni MDA2

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.