binocular, ~ă a [At: DA ms / Pl: ~i, ~e / E: fr binoculaire] 1 Cu două oculare. 2 (Îs) Vedere -â Formare simultană a două imagini ale aceluiași obiect pe retina ochilor Cf stereoscopic.

binocular, -ă adj. 1 (despre vedere) Care este realizat cu ambii ochi. 2 (despre sisteme optice) Cu două oculare. Microscop binocular. ♦ Pentru amîndoi ochii. • pl. -i, -e. /<fr. binoculaire.

*BINOCULAR adj. 📻 1 Făcut pentru amîndoi ochii: telescop ~ ¶ 2 La care se întrebuințează amîndoi ochii [fr.].

BINOCULAR, -Ă, binoculari, -e, adj. 1. Prevăzut cu două oculare. ♦ Pentru amîndoi ochii. 2. Care poate fi văzut cu amîndoi ochii. – Fr. binoculaire.

BINOCULAR, -Ă adj. 1. Cu două oculare. ♦ Pentru amîndoi ochii. 2. Văzut cu ambii ochi. [Cf. fr. binoculaire].

BINOCULAR, -Ă adj. 1. cu doi ochi. ◊ (despre vedere) realizat cu ambii ochi. 2. (despre un sistem optic) cu două oculare. (< fr. binoculaire)

BINOCULAR ~ă (~i, ~e) 1) (despre aparate optice) Care are două oculare; cu două oculare. 2) Care este prevăzut pentru ambii ochi. /<fr. binoculaire

*binoculár, -ă adj. (fr. binoculaire, d. lat. bini, cîte doĭ, și oculus, ochi). Care se face pin amîndoi ochiĭ: vedere binoculară. Făcut p. amândoi ochiĭ: telescop binocular.

binocular (cu ambii ochi) (desp. bi-no-/bin-o-) adj. m., pl. binoculari; f. binoculară, pl. binoculare

binocular (bi-no- / bin-o-) adj. m., pl. binoculari; f. binoculară, pl. binoculare

binocular adj. (sil. mf. bin-) → ocular