8 definiții pentru binagiu


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

binagíu sm [At: CARAGIALE, T. II, 70 / Pl: ~ii / E: bina + -giu] (Îvr) 1 Constructor. 2 Antreprenor de construcții.

BINAGÍU, binagii, s. m. (Rar) Antreprenor de construcții. – Bina + suf. -giu.

BINAGÍU, binagii, s. m. (Rar) Antreprenor de construcții. – Bina + suf. -giu.

BINAGÍU, binagii, s. m. (Rar) Constructor de binale. Asta meșterul Dincă binagiul mi-a făcut-o; a tencuit zidul de la poartă. CARAGIALE, O. I S4.

BINAGÍU, binagii, s. m. (Înv.) Mic antreprenor de construcții. – Din bina + suf. -giu.

binagiu m. întreprinzător de binale.

binagíŭ m. (d. bina). Vechĭ. Constructor.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

binagíu (rar) s. m., art. binagíul; pl. binagíi, art. binagíii (-gi-ii)

binagíu s. m., art. binagíul; pl. binagíi, art. binagíii

Intrare: binagiu
substantiv masculin (M69)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • binagiu
  • binagiul
  • binagiu‑
plural
  • binagii
  • binagiii
genitiv-dativ singular
  • binagiu
  • binagiului
plural
  • binagii
  • binagiilor
vocativ singular
  • binagiule
plural
  • binagiilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

binagiu

  • 1. rar Antreprenor de construcții.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Asta meșterul Dincă binagiul mi-a făcut-o; a tencuit zidul de la poartă. CARAGIALE, O. I S4.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Bina + sufix -giu.
    surse: DEX '98 DEX '09