bilă³ sf [At: PARHON, B. 47 / Pl: ~le / E: fr bile, lat bills] (Med) 1 Fiere. 2 Lichid secretat de fiere.

bilă³ s.f. (reg.) Trunchi (subțire), mai ales de brad, întrebuințat în construcții, la schele. • pl. -e. /<bg. било.

bilă² s.f. 1 Obiect sferic de lemn, sticlă, metal etc. cu variate utilizări (cu care se joacă popice, biliard, care se folosește la rulmenți, la votare etc.). ◊ (jur.) Vot cu bile = formă de vot secret prin care votantul își exprimă opțiunea cu ajutorul a două bile, introducînd bila albă în urna albă și bila neagră în urna neagră pentru vot pozitiv sau invers pentru vot negativ. 2 (înv.; cu compliniri ca „albă”, „roșie”, „neagră”) Notă care se dădea în trecut la unele facultăți Bilă albă = a) (în opoz. cu „bilă neagră”) bilă de culoare albă, care se pune în urnă la vot (în parlament), însemnînd vot pentru; vot pentru un candidat; b) calificativ între „foarte bine” și „bine”. △ Fig. Are o bilă albă la capitolul „sinceritate”. Bilă roșie = calificativ între „bine” și „suficient”. Bilă neagră = calificativ de „insuficient”. △ Fig. Merită o bilă neagră pentru incompetență. 3 (fam.) Cap, inteligență. Bravo, ai fost deștept! Ai o bilă grozavă. ◊ Expr. A atinge la bilă = a lovi în cap. A fi atins la bilă = a fi țicnit. • pl. -e. /<fr. bille.

bilă¹ s.f. (biol.) Produs de secreție al ficatului, cu viscozitate mare și culoare variind de la galben-auriu la brun-verzui, cu gust amar și care, excretat în intestinul subțire, are rol fiziologic în digestie; fiere. • pl. -e. /<fr. bile, lat. bīlis, -is.

*BILĂ³ sf. 🫀 Fiere [fr. < lat.].

BILĂ¹ s. f. Fiere (1).

BILĂ¹, bile, s. f. Fiere (1). – Fr. bile (lat. lit. bilis).

BILĂ¹ s.f. Lichid vîscos cu gust amar, secretat de ficat; fiere. [< fr. bile, cf. lat. bilis].

BILĂ¹ s. f. produs de secreție al ficatului, cu rol fiziologic în digestie; fiere. (< fr. bile)

BILĂ¹ f. anat. 1) Lichid galben-verzui, amar, care este secretat de ficat și contribuie la digestie; fiere. 2) Veziculă în care se depozitează acest lichid; fiere. [G.-D. bilei] /<fr. bile, lat. bilis

bilă f. Med. fiere: bila servă a înlesni digestiunea.

*3) bílă f., pl. e (fr. bile, lat. bilis). Fiere, lichid amar, galben verziŭ, a căruĭ secrețiune se face în ficat și care ușurează digestia. Fig. Mînie, iritabilitate.

bilă s. f., g.-d. art. bilei; pl. bile

bilă s. f., g.-d. art. bilei; pl. bile

bilă (fiere, sferă, trunchi) s. f., g.-d. art. bilei; pl. bile

BILĂ s. (ANAT.) fiere, (pop.) venin. (Ficatul secretă ~.)

BILĂ s. (ANAT.) fiere, (pop.) venin. (Ficatul secretă ~.)