4 definiții pentru bilanțier (s.n.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BILANȚIÉR, -Ă, bilanțieri, -e, adj., s. n. 1. Adj. De bilanț. 2. S. n. Registru în care sunt înscrise bilanțuri. [Pr.: -ți-er] – Bilanț + suf. -ier.

BILANȚIÉR, -Ă, bilanțieri, -e, adj., s. n. 1. Adj. De bilanț. 2. S. n. Registru în care sunt înscrise bilanțuri. [Pr.: -ți-er] – Bilanț + suf. -ier.

bilanțiér, ~ă [At: DA ms / Pl: ~i, ~e / E: bilanț + -ier] 1 a De bilanț (1). 2 a Referitor la bilanț (1). 3-4 a Întocmit pe baza (sau în vederea) bilanțului (1). 5 a (Îs) Contabil ~ Contabil specializat în bilanțuri (1). 6 sn Registru cu bilanțuri (1).

BILANȚIÉR, -Ă I. adj. cu caracter de bilanț. II. s. n. registru de înscriere a bilanțurilor. (< it. bilancierre)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bilanțiér s. n. (sil. -ți-er), pl. bilanțiére

Intrare: bilanțier (s.n.)
bilanțier2 (s.n.) substantiv neutru
  • silabație: -ți-er
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bilanțier
  • bilanțierul
  • bilanțieru‑
plural
  • bilanțiere
  • bilanțierele
genitiv-dativ singular
  • bilanțier
  • bilanțierului
plural
  • bilanțiere
  • bilanțierelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

bilanțier (s.n.)

  • 1. Registru în care sunt înscrise bilanțuri.
    surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00

etimologie:

  • Bilanț + sufix -ier.
    surse: DEX '98 DEX '09