13 definiții pentru bifurcare
din care- explicative (8)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
BIFURCARE, bifurcări, s. f. Faptul de a se bifurca; (concr.) loc unde se bifurcă ceva; bifurcație. – V. bifurca.
BIFURCARE, bifurcări, s. f. Faptul de a se bifurca; (concr.) loc unde se bifurcă ceva; bifurcație. – V. bifurca.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de paula
- acțiuni
bifurcare sf [At: DA ms / Pl: ~cări / E: bifurca] 1 Despărțire în două ramuri, direcții sau sensuri Si: bifurcație (1). 2 (Ccr) Loc unde se bifurcă ceva Si: bifurcație (2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
bifurcare s.f. Împărțire în două a unui drum, a unei artere etc.; bifurcație. ♦ Concr. Loc unde se bifurcă ceva. • pl. -ări. /v. bifurca.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
*BIFURCARE, *BIFURCAȚIUNE sf. 1 Faptul de a se bifurca ¶ 2 Locul de unde se bifurcă, înfurcitură.
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
BIFURCARE, bifurcări, s. f. Bifurcație.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
BIFURCARE, bifurcări, s. f. Faptul de a se bifurca.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
BIFURCARE s.f. Acțiunea de a bifurca și rezultatul ei; bifurcație. [< bifurca].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
bifurcare f. 1. împărțire în două: bifurcarea învățământului; 2. locul unde se bifurcă: bifurcarea drumului.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
bifurcare s. f., g.-d. art. bifurcării; pl. bifurcări
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
bifurcare s. f., g.-d. art. bifurcării; pl. bifurcări
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
bifurcare s. f., g.-d. art. bifurcării; pl. bifurcări
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
BIFURCARE s. v. bifurcație.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
BIFURCARE s. bifurcație, (pop.) înfurcitură. (~ a unui drum.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
bifurcare, bifurcărisubstantiv feminin
- 1. Faptul de a se bifurca. DEX '09 DEX '98 DN
- 1.1. Loc unde se bifurcă ceva. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: bifurcație înfurcitură
-
etimologie:
- bifurca DEX '09 DEX '98 DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.