8 definiții pentru bifilar


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bifilar a [At: DEX2 / Pl: ~e / E: eg biphilar, fr bifilaire] (Teh; d. cabluri electrice) Format din doi conductori izolați între ei.

BIFILÁR, -Ă, bifilari, -e, adj. (Tehn.; despre cabluri electrice) Format din doi conductori separați. – Din engl. biphilar, fr. bifilaire.

BIFILÁR, -Ă, bifilari, -e, adj. 1. (Despre circuite) Format din două fire. 2. (Tehn.; despre cabluri electrice) Format din doi conductori separați. – Din fr. bifilaire, engl. biphilar.

BIFILÁR, -Ă adj. (Despre circuite) Cu două fire. [< fr. bifilaire].

BIFILÁR, -Ă adj. (despre circuite) cu doi conductori separați. ◊ (mec.; despre suspensii) cu două fire paralele. (< fr. bifilaire, engl. biphilar)

BIFILÁR ~ă (~i, ~e) (despre circuite) Care este format din două fire; cu două fire. /<fr. bifilaire


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bifilár adj. m., pl. bifilári; f. bifiláră, pl. bifiláre

bifilár adj. m., pl. bifilári; f. sg. bifiláră, pl. bifiláre

Intrare: bifilar
bifilar adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bifilar
  • bifilarul
  • bifilaru‑
  • bifila
  • bifilara
plural
  • bifilari
  • bifilarii
  • bifilare
  • bifilarele
genitiv-dativ singular
  • bifilar
  • bifilarului
  • bifilare
  • bifilarei
plural
  • bifilari
  • bifilarilor
  • bifilare
  • bifilarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)