7 definiții pentru bicentenar (s.n.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bicentenár [At: DA ms / Pl: ~i, ~e / E: fr bicentenaire] 1 a Care durează de două secole. 2 sn Împlinire a două secole de la un eveniment (important). 3 sn (Cel de-)al doilea centenar.

BICENTENÁR, -Ă, bicentenari, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care durează de două secole, care a împlinit două sute de ani. 2. S. n. Împlinire a două secole de la un eveniment (important); a doua suta aniversare a unui eveniment. – Din fr. bicentenaire.

BICENTENÁR, -Ă, bicentenari, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care durează de două secole, care a împlinit două sute de ani. 2. S. n. Împlinire a două secole de la un eveniment (important); a doua suta aniversare a unui eveniment. – Din fr. bicentenaire.

BICENTENÁR, -Ă adj. Care durează de două sute de ani, care a împlinit două sute de ani. // s.n. Împlinire a două sute de ani de la un eveniment (important); a doua sută aniversare a unui eveniment. [Cf. fr. bi-centenaire].

BICENTENÁR, -Ă I. adj. care durează de două sute de ani. II. s. n. al doilea centenar. (< fr. bicentenaire)

BICENTENÁR2 ~e n. Marcare a două sute de ani (de la un eveniment). /<fr. bicentenaire


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bicentenár2 s. n., pl. bicentenáre

Intrare: bicentenar (s.n.)
bicentenar2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bicentenar
  • bicentenarul
  • bicentenaru‑
plural
  • bicentenare
  • bicentenarele
genitiv-dativ singular
  • bicentenar
  • bicentenarului
plural
  • bicentenare
  • bicentenarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

bicentenar (s.n.)

  • 1. Împlinire a două secole de la un eveniment (important); a doua suta aniversare a unui eveniment.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: