12 definiții pentru bibliotecar


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bibliotecar, ~ă smf [At: (a. 1803) URICARIUL III, 30 / V: ~ticar, vivlio~ sm / Pl: ~i, ~e / E: fr bibliothécaire] Persoană care asigură funcționarea unei biblioteci.

BIBLIOTECÁR, -Ă, bibliotecari, -e, s. m. și f. Persoană care se ocupă cu administrarea unei biblioteci. [Pr.: -bli-o-] – Din fr. bibliothécaire.

BIBLIOTECÁR, -Ă, bibliotecari, s. m. și f. Persoană care se ocupă cu administrarea și cu funcționarea unei biblioteci. – Din fr. bibliothécaire.

BIBLIOTECAR, -Ă, bibliotecari, -e, s. m. și f. Persoană... care are în grija și răspunderea sa administrarea și funcționarea unei biblioteci. În condițiile dictaturii proletariatului, profesiunea de bibliotecar este ridicată la o mare înălțime. Bibliotecarul devine agitator și propagandist al culturii socialiste. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 333, 215. Ajutorarea sistematică a cititorilor care studiază în diferite forme ale învățămîntului de partid și a celor care studiază individual teoria marxist-leninistă este una din cele mai importante sarcini ale bibliotecarilor noștri. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, 8, 2/4. – Pronunțat: -bli-o-.

BIBLIOTECÁR, -Ă, bibliotecari, -e, s. m. și f. Persoană care are în grija sa administrarea și funcționarea unei biblioteci. – După fr. bibliothécaire.

BIBLIOTECÁR, -Ă s.m. și f. Cel care se ocupă de îngrijirea unei biblioteci. // adj. Referitor la bibliotecă. [Cf. fr. bibliothécaire].

BIBLIOTECÁR, -Ă I. s. m. f. cel care are în grijă administrarea unei biblioteci. II. s. n. program care permite crearea, actualizarea și utilizarea unei biblioteci (3). (< fr. bibliothécaire)

BIBLIOTECÁR ~ă (~i, ~e) m. și f. 1) Persoană care se ocupă cu îngrijirea și administrarea unei biblioteci. 2) Lucrător la o bibliotecă. 3) Specialist în biblioteconomie. [Sil. -bli-o-] /<fr. bibliothécaire

bibliotecar m. 1. cel însărcinat cu administrarea și îngrijirea unei biblioteci; 2. custode de bibliotecă, care dă cu împrumut cărțile ce conține.

*bibliotecár m. (lat. bibliothecarius). Administrator (șef, director) de bibliotecă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bibliotecár (bi-bli-o-) s. m., pl. bibliotecári

bibliotecár s. m. (sil. -bli-o-), pl. bibliotecári

Intrare: bibliotecar
  • silabație: bi-bli-o-
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bibliotecar
  • bibliotecarul
  • bibliotecaru‑
plural
  • bibliotecari
  • bibliotecarii
genitiv-dativ singular
  • bibliotecar
  • bibliotecarului
plural
  • bibliotecari
  • bibliotecarilor
vocativ singular
  • bibliotecarule
  • bibliotecare
plural
  • bibliotecarilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

bibliotecar, -ă bibliotecar bibliotecară

  • 1. Persoană care se ocupă cu administrarea unei biblioteci.
    surse: DEX '09 DLRLC DN 2 exemple
    exemple
    • În condițiile dictaturii proletariatului, profesiunea de bibliotecar este ridicată la o mare înălțime. Bibliotecarul devine agitator și propagandist al culturii socialiste. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 333, 215.
      surse: DLRLC
    • Ajutorarea sistematică a cititorilor care studiază în diferite forme ale învățămîntului de partid și a celor care studiază individual teoria marxist-leninistă este una din cele mai importante sarcini ale bibliotecarilor noștri. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, 8, 2/4.
      surse: DLRLC
  • 2. Lucrător la o bibliotecă.
    surse: NODEX
  • 3. Specialist în biblioteconomie.
    surse: NODEX

etimologie: