9 definiții pentru bibi


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bibí2 si [At: ALECSANDRI, T. 1680 / E: fr bibi] (Frm; fam) Tennen de mângâiere pentru cineva drag Si: dragă, iubit, puică, scump.

bibí1 [At: MARIAN, N A. 425 / E: nct] (Trs; înv) 1 i Cuvânt prin care cineva este oprit să atingă ceva (fierbinte, murdar, etc.) Cf hârși, băia, bâja, caca. 2 s (În limbajul copiilor) Durere.

BIBÍ s. m. (Înv.) Termen de mângâiere pentru cineva drag, iubit. – Din fr. bibi.

BIBÍ subst. invar. (Franțuzism; fam.) Termen de mângâiere pentru cineva drag, iubit. – Din fr. bibi.

bibí interj. (ung. bibi și bibe, bubă, rană, bija). Trans. Bija, „nu pune mîna, c’o pățești!”.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bibí (termen de adresare) (înv.) s. m.

bibí (termen de mângâiere) s. m.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

bibi s. m. sg. 1. (în limbajul copiilor mici) bubă, rană. 2. (glum.) cap.

să moară Bibi / mama / ortu’ expr. (vulg.) folosită pentru a convinge un interlocutor de adevărul unei afirmații anterioare.

Intrare: bibi
substantiv masculin (M95)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bibi
  • bibiul
  • bibiu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • bibi
  • bibiului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)