opțiuni
  • info

16 definiții pentru bernardin (câine)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BERNARDIN1, bernardini, s. m. Câine mare, cu părul lung, de culoare albă cu pete roșcate, originar din Elveția, dresat pentru găsirea persoanelor rătăcite în munți; saint-bernard. – Din germ. Bernhardiner.

BERNARDIN1, bernardini, s. m. Câine mare, cu părul lung, de culoare albă cu pete roșcate, originar din Elveția, dresat pentru găsirea persoanelor rătăcite în munți; saint-bernard. – Din germ. Bernhardiner.

bernardin1 sm [At: ENC. VET. 684 / V: ~adin / Pl: ~i / E: ger Bernhardiner] Câine mare, cu părul lung, de culoare albă cu pete roșcate, originar din Elveția, dresat pentru găsirea celor rătăciți în munți Si: Saint-Bernard.

bernardín2 s.m. (zool.) Rasă de cîini, originară din Elveția, de talie mare, cu părul lung, de culoare albă, cu pete roșcate, dresați special pentru descoperirea persoanelor rătăcite (iarna) în munți; cîine care face parte din această rasă; saint-bernard. • pl. -i. /<germ. Bernhardiner.

*BERNARDIN sm. 1 ⛪ Ordin de călugări (francezi) 2 🐒 Rasă de cîini originară de la muntele S. Bernard (Elveția), întrebuințați pentru descoperirea călătorilor rătăciți sau răniți în zăpezile din munți (🖼 455) [fr. bernardin germ. Bernhardiner].

BERNARDIN, bernardini, s. m. Cîine de talie mare, de culoare albă cu pete roșii, originar din Elveția și dresat pentru a descoperi călătorii rătăciți iarna în munți.

BERNARDIN, bernardini, s. m. Cîine mare de culoare albă cu pete roșcate, cu părul lung și ondulat, originar din Elveția și dresat pentru descoperirea călătorilor rătăciți iarna în munți. – Fr. bernardin.

BERNARDIN s.m. Cîine mare, de culoare albă cu pete roșii, originar din Alpii elvețieni, folosit mai ales pentru a descoperi drumeții rătăciți (iarna) în munți. [< germ. Bernhardiner].

BERNARDIN1 s. m. câine de talie mare, viguros și musculos, alb cu pete roșii, dresat special pentru salvarea drumeților rătăciți în munți; saint-bernard. (< germ. Bernhardiner)

BERNARDIN1 ~i m. 1) Specie de câini de talie mare, de culoare albă cu pete roșcate, dresat pentru a descoperi drumeții rătăciți (iarna) în munți. 2) Câine din această specie. /<germ. Bernhardiner

bernardin m. 1. călugăr din tagma St. Benedict, reformată de St. Bernard; 2. câine mare cu părul lung, dresat de călugării dela St. Bernard să umble în munți după călătorii rătăciți și să-i aducă la ospiciul de acolo.

*bernardín, -ă adj. și s. Din irdinu sfîntului Bernard (care a reformat ordinu sfîntului Benedict) saŭ de la muntele sfîntului Bernard (Elveția) saŭ originar de acolo: călugăr bernardin; cîne bernardin (de talie foarte mare și deprins să umble pin zăpadă ca să descopere călătoriĭ rătăcițĭ orĭ ostenițĭ).

bernadin sm vz bernardin1

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

bernardin s. m., pl. bernardini

bernardin s. m., pl. bernardini

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

BERNARDIN s. (ZOOL.) saint-bernard.

BERNARDIN s. (ZOOL.) saint-bernard.

Intrare: bernardin (câine)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bernardin
  • bernardinul
  • bernardinu‑
plural
  • bernardini
  • bernardinii
genitiv-dativ singular
  • bernardin
  • bernardinului
plural
  • bernardini
  • bernardinilor
vocativ singular
  • bernardinule
  • bernardine
plural
  • bernardinilor
bernadin
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

bernardin, bernardinisubstantiv masculin

  • 1. Câine mare, cu părul lung, de culoare albă cu pete roșcate, originar din Elveția, dresat pentru găsirea persoanelor rătăcite în munți; saint-bernard. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.