berkeliu sn [At: DN³ / V: -um / P: ~liu / E: eg berkelium] Element sintetic radioactiv.

berkeliu s.n. (chim.) Element chimic sintetic, din familia actinidelor (Bk). • și berkelium s.n. /<engl. berkelium; cf. nm. pr. Berkeley, universitate în California, SUA.

BERKELIU s.n. Element sintetic radioactiv. [Pron. -liu, var. berkelium s.n. / < engl. berkelium, cf. Berkeley – universitate din S.U.A.].

BERKELIU s. n. Element sintetic radioactiv. [-liu, pron. -lìu] (din fr. berkélium)

berkelium sn vz berkeliu

berkelium s.n. v. berkeliu.

BERKELIUM s.n. v. berkeliu.

berkeliu [liu pron. lĭu] s. n., art. berkeliul; simb. Bk

berkeliu [liu pron. lĭu] s. n., art. berkeliul; simb. Bk.

berkeliu s. n. [-liu pron. -lĭu], art. berkeliul; simb. Bk

berkeliu s. n. [-liu pron. -liu], art. berkeliul; simb. Bk

BERKÉLIU (< fr. {i}; Berkeley oraș) s. n. Element chimic radioactiv (Bk; nr. at. 97), din familia actinoidelor. A fost sintetizat de S.G. Thompson și colaboratorii săi (1949), prin bombardarea americiului cu particule α.

Bk, simbol chimic pentru berkeliu.