9 definiții pentru berbecar


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

berbecar2 sm [At: H IV, 155 / V: bărbăcariu, bârbâc~[1] / Pl: ~i / E: berbec + -ar] 1 Păstor de berbeci (1). 2 Epitet dat unuia dintre cei trei Filipi. 3 (Îvp) Sărbătoare celebrată pe 26 septembrie.

  1. variantele bărbăcariu, bârbâcar nu au intrare separată — Ladislau Strifler

berbecar1 sn [At: N. REV. R III, 1910, 85 / Pl: ~e / E: berbec + -ar] (Reg) Cojoc lung cu lână mare Cf sarică, burcă.

BERBECÁR, berbecari, s. m. (Rar) Păstor de berbeci (I 1). – Berbec + suf. -ar.

BERBECÁR, berbecari, s. m. Păstor de berbeci (I 1). – Berbec + suf. -ar.

BERBECÁR ~i m. rar Păstor de berbeci. /berbec + suf. ~ar

berbecar m. 1. păstor de berbeci; 2. pl. (cei trei), numele celor trei Filipi de toamnă care se serbează de popor dela 26-28 Octomvrie (spre a feri berbecii de lupi).

berbecár m. (d. berbece, ca și fr. berger, păstor, lat. vervecarius, mlat. berbicarius). Cioban de berbecĭ (despărțițĭ de oĭ după Sfînta Maria). Epitetu unuia din cei trei Filipĭ de toamnă, pe care-l sărbează țăranii la 26 Septembre.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

berbecár (rar) s. m., pl. berbecári

berbecár s. m., pl. berbecári

Intrare: berbecar
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • berbecar
  • berbecarul
  • berbecaru‑
plural
  • berbecari
  • berbecarii
genitiv-dativ singular
  • berbecar
  • berbecarului
plural
  • berbecari
  • berbecarilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)