12 definiții pentru beletristică


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BELETRÍSTICĂ s.f. Literatura artistică. [< germ. Belletristik].

BELETRÍSTICĂ f. Totalitate a operelor literare; literatură artistică. [G.-D. beletristicii; Sil. -le-tris-] /<germ. Belletristik

beletristică f. literatura în special romanescă: poezie, narațiuni de călătorii, articole de critică literară și estetică.

beletrístic, ~ă [At: HASDEU, I. C. XI / Pl: ~ici, ~ice / E: ger belletristisch, Belletristik] 1 a Care aparține literaturii artistice. 2 a Care se referă la literatura artistică. 3 sf (Înv) Științe-frumoase (gramatica, elocvența și poezia). 4 sf Literatură artistică în proză.

BELETRÍSTIC, -Ă, beletristici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Care aparține literaturii artistice, privitor la literatura artistică. 2. S. f. Literatură artistică. – Din germ. belletristisch, Belletristik.[1]

  1. În original, etim. incorect scrisă: beletristisch LauraGellner

BELETRÍSTIC, -Ă, beletristici, -ce, adj. Care aparține literaturii artistice, privitor la literatura artistică. ♦ (Substantivat, f.) Literatură artistică. – Din germ. beletristisch, Belletristik.[1]

  1. etimologia corectă este belletristisch, cu doi de l, ca în Belletristik. Octavian Mocanu

BELETRÍSTIC, -Ă, beletristici, -e, adj. (Despre scrieri sau opere literare) Artistic. Literatură beletristică. ♦ (Substantivat, f.) Domeniul literaturii artistice, (mai ales) al prozei artistice. Am să te scot din minți și din... filologie și să te tîrăsc în beletristică. CARAGIALE, O. VII 202.

BELETRÍSTIC, -Ă I. adj. care aparține beletristicii. II. s. f. literatura artistică. (< germ. belletristisch, /II/ Belletristik)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

beletrístică (-le-tris-) s. f., g.-d. art. beletrísticii

beletrístică s. f. (sil. -tris-), g.-d. art. beletrísticii


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BELETRÍSTICĂ s. v. literatură.

BELETRISTICĂ s. literatură, litere (pl.), (înv.) scriitorie, (peior.) autorlîc. (Activează în domeniul ~.)

Intrare: beletristică
  • silabație: be-le-tris-
substantiv feminin (F46)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • beletristică
  • beletristica
plural
genitiv-dativ singular
  • beletristici
  • beletristicii
plural
vocativ singular
plural

beletristică

  • 1. Literatură artistică.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: literatură un exemplu
    exemple
    • Am să te scot din minți și din... filologie și să te tîrăsc în beletristică. CARAGIALE, O. VII 202.
      surse: DLRLC

etimologie: