11 definiții pentru behăit (s.n.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BEHĂÍT s. n. Faptul de a behăi; sunete caracteristice scoase de oi, miei, capre; mehăit, behăitură. – V. behăi.

behăít sn [At: DELAVRANCEA, ap. CADE / V: (nob) becăcăit / Pl: ~uri / E: behăi] 1 Strigăt specific oilor și caprelor Si: behăire (1), behăitură, mehăit.

BEHĂÍT s. n. Faptul de a behăi; sunete caracteristice scoase de oi, miei, capre; behăitură. – V. behăi.

BEHĂÍT s. n. Faptul de a behăi; strigătul caprelor și al oilor.

BEHĂÍT s. n. Faptul de a behăi; behăitură.

behăít n., pl. urĭ. Strigătu repetat al oilor.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

behăít s. n., pl. behăíturi


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BEHĂÍT s. behăitură. (~ul oii.)

BEHĂIT s. behăitură. (~ oii.)

Intrare: behăit (s.n.)
behăit1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • behăit
  • behăitul
  • behăitu‑
plural
  • behăituri
  • behăiturile
genitiv-dativ singular
  • behăit
  • behăitului
plural
  • behăituri
  • behăiturilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

behăit (s.n.)

  • 1. Faptul de a behăi; sunete caracteristice scoase de oi, miei, capre.
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: behăitură mehăit

etimologie:

  • vezi behăi
    surse: DEX '98 DEX '09