11 definiții pentru behăit (s.n.)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
BEHĂÍT s. n. Faptul de a behăi; sunete caracteristice scoase de oi, miei, capre; mehăit, behăitură. – V. behăi.
behăít sn [At: DELAVRANCEA, ap. CADE / V: (nob) becăcăit / Pl: ~uri / E: behăi] 1 Strigăt specific oilor și caprelor Si: behăire (1), behăitură, mehăit.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
BEHĂÍT s. n. Faptul de a behăi; sunete caracteristice scoase de oi, miei, capre; behăitură. – V. behăi.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de paula
- acțiuni
BEHĂÍT s. n. Faptul de a behăi; strigătul caprelor și al oilor.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
BEHĂÍT s. n. Faptul de a behăi; behăitură.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
behăit n. strigătul oilor.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
behăít n., pl. urĭ. Strigătu repetat al oilor.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
behăít s. n.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
behăít s. n., pl. behăíturi
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.
BEHĂÍT s. behăitură. (~ul oii.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
BEHĂIT s. behăitură. (~ oii.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| substantiv neutru (N24) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||