BECHIE, bechii, s. f. 1. Dispozitiv auxiliar de sprijin la avion, format dintr-un suport cu patină sau cu roată și având diverse amplasări. 2. Piesă de metal care protejează elicea unei ambarcațiuni cu motor ce navighează în ape puțin adânci. – Din fr. béquille [de queue].

bechie sf [At: LTR / Pl: ~ii / E: fr bequille (de queue)] (Teh) 1 Dispozitiv la coada unui avion, pentru rezemarea acestuia pe sol. 2 Piesă de metal sub elicea unei ambarcațiuni cu motor, care o protejează la navigarea în ape puțin adânci. 3 Proptea care împiedică răsturnarea unei nave naufragiate.

bechie s.f. (nav.) 1 Dispozitiv format dintr-un suport cu patină sau cu o roată, care servește la rezemarea avionului pe sol, fiind de obicei așezat la coada fuzelajului acestuia. 2 Piesă de metal care protejează elicea unei ambarcații cu motor ce navighează în ape puțin adînci. 3 Proptea care împiedică răsturnarea unei nave naufragiate. • pl. -ii. g. -d. -iei. /<fr. béquille [de queue].

BECHIE, bechii, s. f. 1. Dispozitiv așezat la coada fuzelajului unui avion, care servește la rezemarea acestuia pe sol. 2. Piesă de metal care protejează elicea unei ambarcații cu motor ce navighează în ape puțin adânci. – Din fr. béquille [de queue].

BECHIE s. f. 1. Dispozitiv așezat la coada fuzelajului unui avion, care servește la rezemarea acestuia pe sol. 2. Piesă de metal situată sub elicea unei ambarcații cu motor, care protejează elicea cînd se navighează în ape puțin adînci. – Fr. béquille [de queue].

BECHIE s.f. 1. Dispozitiv pe care se sprijină coada avionului. 2. Piesă metalică montată sub elicea unei ambarcații spre a o feri de lovituri. ♦ Proptea care împiedică răsturnarea unei nave naufragiate. [Gen. -iei. / < fr. béquille].

BECHIE s. f. 1. dispozitiv pe care se sprijină coada avionului. 2. apărătoare metalică a elicei unei ambarcații. ◊ proptea care împiedică răsturnarea unei nave naufragiate. (< fr. béquille)

BECHIE ~i f. Dispozitiv montat la partea inferioară a cozii unui avion pentru rezemarea acesteia pe pământ. [Art. bechia; G.-D. bechiei; Sil. -chi-e] /<fr. béquille

bechie s. f., art. bechia, g.-d. art. bechiei; pl. bechii, art. bechiile (desp. -chi-i-)

bechie s. f., art. bechia, g.-d. art. bechiei; pl. bechii, art. bechiile

bechie s. f., art. bechia, g.-d. art. bechiei; pl. bechii, art. bechiile

BECHIE dispozitiv aflat la extremitatea fuzelajelor unor aeronave ușoare, constituit dintr-o pârghie de metal sau de lemn, terminată la capătul inferior cu o patină de metal sau o roată care alunecă pe sol, iar la celălalt capăt este prins de fuzelaj printr-un amortizor. Bechia servește susținerii aeronavei pe sol, la frânare cât și la amortizarea șocurilor la aterizare.