opțiuni
  • info

14 definiții pentru becer

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BECER, beceri, s. m. Vechi dregător domnesc însărcinat cu supravegherea bucătăriei domnești; p. ext. bucătar domnesc. – Beci + suf. -ar.

becer1 sm [At: GHEORGACHI, ap. LET. III, 293/20 V: beciariu / Pl: ~i / E: beci + -ar] 1 (În epoca fanariotă) Boier de rang inferior însărcinat cu supravegherea bucătăriei domnești Cf pitar. 2 (Pex) Bucătar domnesc.

becer2 sm [At: COMAN, GL. / Pl: ~i / E: nct] (Reg) Păzitor la schele, timp de trei luni.

becer s.m. (în epoca fanariotă, în Țările Rom.) Boier de rang inferior, însărcinat cu supravegherea bucătăriei domnești. ♦ Ext. Bucătar domnesc. • pl. -i. /beci + -ar.

†BECER sm. Plăcintar: trata cu ~ii săi despre felul plăcintelor ce trebuia să aibă la masă (NEGR.).

BECER, beceri, s. m. Vechi dregător domnesc însărcinat cu supravegherea bucătăriei domnești; p. ext. Bucătar domnesc. – Beci + suf. -er.

BECER, beceri, s. m. (Învechit) 1. Boier de rang inferior, însărcinat cu supravegherea bucătăriei domnești; p. ext. bucătar domnesc. Becerul, adică bucătarul domnesc, care urzi această cumplită uneltire... primi o răsplată providențială. ODOBESCU, S. I 261. [Domnul] în toată dimineața-pînă a nu face divan – trata cu becerii săi despre felul plăcintelor ce trebuia să aibă la masă. NEGRUZZI, S.I 286. 2. Plăcintar, cofetar. După cununie, masă mare cu zaharicale de la becerul Manolachi și cofeturi de la vestitul Pascu. GHICA, S. 36.

BECER, beceri, s. m. (Înv.) Boier de rang inferior, însărcinat cu supravegherea bucătăriei domnești; p. ext. bucătar domnesc. – Din beci + suf. -ar.

becer m. odinioară cel ce purta grijă de beciul domnesc, bucătarul Curții, locțiitorul stolnicului: a trimite la ocnă pe șase beceri NEGR.

becér m. (d. becĭ. Cp. cu sîrb. pecár, sobar, peć, sobă, cuptor, pećati, a coace pîine. V. și pecie, coc). În timpu domnilor fanarioțĭ, pivniceru saŭ îngrijitoru beciuluĭ și bucătăriiĭ domneștĭ, care l-a înlocuit în funcțiune pe marele stolnic din vechime (Șăin., Infl. Or.).

beciariu sn vz becer1

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

becer (dregător) (reg., înv.) s. m., pl. beceri

becer s. m., pl. beceri

becer s. m., pl. beceri

Intrare: becer
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • becer
  • becerul
  • beceru‑
plural
  • beceri
  • becerii
genitiv-dativ singular
  • becer
  • becerului
plural
  • beceri
  • becerilor
vocativ singular
  • becerule
  • becere
plural
  • becerilor
beciariu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

becer, becerisubstantiv masculin

  • 1. Vechi dregător domnesc însărcinat cu supravegherea bucătăriei domnești. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote [Domnul] în toată dimineața – pînă a nu face divan – trata cu becerii săi despre felul plăcintelor ce trebuia să aibă la masă. NEGRUZZI, S.I 286. DLRLC
    • 1.1. prin extensiune Bucătar domnesc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Becerul, adică bucătarul domnesc, care urzi această cumplită uneltire... primi o răsplată providențială. ODOBESCU, S. I 261. DLRLC
  • 2. învechit Cofetar, plăcintar. DLRLC
    sinonime: cofetar plăcintar
    • format_quote După cununie, masă mare cu zaharicale de la becerul Manolachi și cofeturi de la vestitul Pascu. GHICA, S. 36. DLRLC
etimologie:
  • Beci + sufix -ar. DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.