5 definiții pentru beatificat
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
*BEATIFICA (-fic) vb. tr. ⛪ A face pe cineva să se bucure de fericirile cerești, a-l pune în rîndul prea-fericiților [lat.].
BEATIFICA, beatific, vb. I. Tranz. (La catolici) A trece o persoană în categoria fericiților bisericii, aflați pe o treaptă inferioară sfinților. [Pr.: be-a-] – Din lat. beatificare. Cf. fr. béatifier.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de paula
- acțiuni
BEATIFICA vb. I. tr. (În biserica catolică) A trece pe cineva, după moarte, în rîndul sfinților. [Pron. be-a-, p. i. beatific. / < lat. beatificare, cf. fr. béatifier].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A BEATIFICA beatific tranz. (persoane decedate) A trece în rândul „fericiților” bisericii catolice (pentru că a respectat cu sfințenie canoanele bisericii în timpul vieții). [Sil. be-a-] /<lat. beatificare
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
beatifica vb. (sil. be-a-), ind. prez. 1 sg. beatific, 3 sg. și pl. beatifică
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
participiu (PT2) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
beatifica, beatificverb
- 1. (La catolici) A trece o persoană decedată în categoria fericiților bisericii, aflați pe o treaptă inferioară sfinților. DEX '09 DN
etimologie:
- beatificare DEX '09 DEX '98 DN
- béatifier DEX '09 DEX '98 DN