BATAV, -Ă, batavi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Populație germanică ce locuia, în Antichitate, pe teritoriul Olandei de astăzi; (și la sg.) persoană care a aparținut acestei populații. 2. Adj. Care aparține batavilor (1), referitor la batavi. – Din fr. Batave.

batav, ~ă [At: DEX² / Pl: ~i, ~e / E: fr bataves] 1 smf Populație germanică ce locuia, în Antichitate, pe teritoriul Olandei de azi. 2 smf (Lsg) Persoană care a aparținut acestei populații. 3 a Care aparține batavilor. 4 a Referitor la batavi (1). 5 a Caracteristic batavilor (1). 6 a De batavi (1).

batáv, -ă s.m., adj. 1 s.m., (la pl.) Populație germanică ce locuia, în antichitate, pe teritoriul Olandei de azi; (și la sg.) persoană care aparținea acestei populații. 2 adj. Care aparține batavilor, privitor la batavi. • pl. -i, -e. /<fr. Bataves.

BATAV, -Ă, batavi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Populație germanică ce locuia, în antichitate, pe teritoriul Olandei de azi; (și la sg.) persoană care a aparținut acestei populații. 2. Adj. Care aparține batavilor (1), referitor la batavi. – Din fr. Bataves.

Batavă (Republica) f. nume ce purta Olanda, dela 1795-1806, după ce fu cucerită de armatele franceze.

batav adj. m., s. m., pl. batavi; adj. f., s. f. batavă, pl. batave

batav (înv.) adj. m., s. m., pl. batavi; adj. f., s. f. batavă, pl. batave

batav s. m., adj. m., pl. batavi; f. sg. batavă, pl. batave