baritină sf [At: MACAROVICI, CH. 362 / Pl: (nob) -ne / E: fr baritine] (Chm) Sulfat de bariu. 2 Substanță minerală cu luciu sticlos și culori variate, care se folosește ca materie colorantă în industrie

baritină s.f. (chim.) Sulfat natural de bariu, folosit în tehnologia forajelor, la prepararea sărurilor de bariu, a unor coloranți, a hîrtiei etc.; barită. • /<fr. barytine.

*BARITINĂ (pl. -ine) sf. 💎 Mineral foarte răspîndit în natură care se găsește sub formă de cristale izolate sau în mase lamelare, mai rar în mase compacte prin filoanele metalifere; e un sulfat de bariu [fr. barytine].

BARITINĂ, baritine, s. f. Sulfat de bariu natural. – Fr. barytine.

BARITINĂ s.f. Sulfat natural de bariu. [< fr. barytine].

BARITINĂ s. f. sulfat natural de bariu. (< fr. barytine)

baritină s. f., g.-d. art. baritinei; pl. baritine

baritină s. f., g.-d. art. baritinei; pl. baritine

baritină s. f., g.-d. art. baritinei; pl. baritine

BARITINĂ s. (MIN.) barită, spat greu.

BARITINĂ s. (MIN.) barită.

baritină, (engl.= barite) BaSO4, s. rombic, cu habitus tabular; min. cu G mare (G = 4,68), ceea ce face să fie utilizat în prepararea noroiului de foraj. Este un min.: hidrotermal, de temperatură joasă sau de precipitație și diageneză în mâlurile de mare adâncă. In România, s-a exploatat la Somova (Dobr. N), Ostra (C. Orient.) și se găsește in mâlurile carbonatice din Oc.Pacific.

BARITÍNĂ (< fr.) s. f. (MINER.) Sulfat natural de bariu, de culoare alb-gălbuie, pînă la cenușie, cu luciu sidefos și aspect de agregate granulare sau sub formă stalactitică. Se formează prin procese foarte variate: hidrotermale, de precipitație și diageneză în mîluri de mare adîncă. Se utilizează în ind. chimică, a pielăriei și la săparea sondelor pentru îngreunarea noroiului de foraj; barită.